Astăzi 19-02-2025 sunt: 661 persoane private de libertate

Scurt Istoric 1874-2019

PENITENCIARUL VASLUI

Repere istorice

La începutul secolului al XIX-lea, problema reformelor penitenciarelor a început să preocupe curţile domneşti din cele două Principate Române. Aceasta s-a datorat şi faptului că, faţă de ţările Europei Occidentale, locurile de deţinere pentru executarea pedepselor de către cei condamnaţi la pedepse privative de libertate, erau mult rămase în urmă. Legea penală, existentă în Moldova şi Ţara Românească de la jumătatea secolului al XVII-lea şi care se mai aplica şi în secolul al XIX-lea, era depăşită; ea nu prevedea organizarea unor locuri de deţinere corespunzătoare şi cât de cât umane. Ca urmare a acestui fapt, ea a fost modificată în anul 1831 prin legea penală a Regulamentului Organic, făcându-se un pas înainte pentru îmbunătăţirea închisorilor din Principate.

Nevoi de ordin social, impuse de actul infracţional, au determinat factorul politico-administrativ local să ia măsuri de înfiinţare a unor aşezăminte penitenciare pentru persoane certate cu legea.

Ca urmare a acestui fapt, în anul 1862 se pune în aplicare „un nou regulament de funcţionare al închisorilor” care s-a aplicat până în 1874, când a apărut „Legea asupra regimului închisorilor”. Cu ocazia intrării în vigoare a noii legi s-a dat o soluţionare a problemei sistemului de reţinere în penitenciar, adoptându-se sistemul de separare a deţinuţilor pe timpul nopţii, iar ziua aceştia munceau în comun, aplicându-li-se regimul tăcerii.

Lipsa separaţiunii în locurile de deţinere cât şi începuturile mişcării muncitoreşti din România, a grăbit construirea, unui aşezământ penitenciar şi în zona Vasluiului. Astfel, primele menţiuni despre existenţa închisorii din Vaslui le găsim în Legea închisorilor nr. 0102 din 1874, completată prin Regulamentul din 14 mai 1874. Această lege preciza că la Dobrovăţ (Vaslui) exista o închisoare de corecţie. Aceasta a fost desfiinţată ulterior în 1901. A fost reînfiinţată în 1905, având o capacitate mică de deţinere. Ulterior, a mai funcţionat şi ca secţie de reeducare a minorilor.

„Legea din 1929” a organizat penitenciarele pe baza sistemului progresiv contrar Legii din 1874, care le organizase pe baza sistemului mixt. Adoptarea sistemului progresiv în mai toate regimurile moderne, a pornit de la constatarea că a dat cele mai bune rezultate în ţările unde a fost aplicat. Sistemul progresiv a fost propus de lordul Crafton, care a combinat în mod pozitiv izolarea celulară cu transportul în colonii.

Sub aspect normativ în perioada 1949-1969 activitatea de penitenciare a fost reglementată prin ordine ale Ministrului de Interne care adaptau prevederile regulamentelor anterioare la nevoile social-politice ale regimului comunist.

Prin Deciziunea nr.673/1936 a Ministerului de Justiţie toate penitenciarele şi institutele corectoare de minori au fost grupate in patru inspectorate. Penitenciarul Vaslui făcea parte din Inspectoratul IV, care mai cuprindea penitenciarele Focşani, Tecuci, Bacău, Tg-Ocna, Piatra-Neamţ, Roman, Fălticeni, Suceava, Botoşani, Dorohoi, Bârlad, Huşi, Iaşi, Soroca, Orhei, Chişinău, Tighina, Cetatea Albă şi Cahul.

Pentru fiecare din aceste patru inspectorate era repartizat câte un inspector, care inspecta odată la 3 luni fiecare penitenciar din inspectoratul repartizat.

Pentru Inspectoratul IV din care făcea parte Penitenciarul Vaslui a fost numit inspectorul Gheorghe Al.Grigorescu.

Din 1936 Penitenciarul Vaslui exista ca şi o secţie de reeducare a minorilor, numită „Institutul de educaţie corectivă Vaslui, pentru minorii de la 16-21 ani”.

Începând cu 6 aprilie 1937, din ordinul ministrului de justiţie, se decide ca Penitenciarul Vaslui să facă parte din categoria celor de drept comun pentru majori.

Conform. Decretului-lege nr.417 din 30 mai 1945 penitenciarele civile, institutele de prevenire de orice fel şi închisorile militare au trecut de la Ministerul Justiţiei la Ministerui Afaceriior Interne, organizarea inierioara rămânând aceeaşi.

Controlul executării pedepselor şi a măsurilor de siguranţă se exercita de către Ministerul public, civil sau militar, potrivit instrucţiunilor din Codul de procedură penală şi Codul justiţiei militare .

La sfârşitul anului 1949 procesul legislativ privind detenţia era încheiat, iar internările şi condamnările s-au făcut pe baza unor Hotărâri ale Consiliului de Miniştri, care au avut termene de aplicare temporară. În această categorie se încadrează şi Hotărârea Consiliului de Miniştri, nr.729 din 19.07.1951 „privitoare la organizarea si funcţionarea Direcţiei Generale a Penitenciarelor, Coloniilor şi unităţilor de muncă” prin care s-a hotărât ca acesta este organul Ministerului Afacerilor interne care asigură executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate prin izolarea elementelor periculoase din punct de vedere social, în scopul reeducării lor pentru a deveni elemente folositoare societăţii.

Prin Hotarârea Consiliului de Miniştri nr. 1554/1952 s-a aprobat înfiinţarea coloniiior de muncă, a domiciliului obligatoriu şi a batalioanelor de muncă. Această hotărâre a fost abrogată în 1954 prin H.C.M.nr.337/ 11 martie.

Din documentele existente rezultă că în anul 1963 s-au desfiinţat majoritatea penitenciarelor din ţară, inclusiv penitenciarele din Vaslui, Bârlad şi Huşi.

 

După intrarea în vigoare a Legii nr.23/18.11.1969 privind executarea pedepselor, la 1 decembrie 1970 Penitenciarul Vaslui a fost reînfiinţat , având sediul în partea de Sud a oraşului, pe locul unde se afla fabrica de cărămidă. Concomitent a început construirea penitenciarului pe locul unde se afla astăzi. Lucrările au fost terminate în 1972, dar, de-a lungul timpului s-au mai făcut modernizări construindu-se şi alte corpuri de clădire.

Aici erau încarceraţi deţinuţii cu pedepse mici şi în special cei condamnaţi la închisoare contravenţională în baza Decretului 153/1970.

La 31 iulie 1977, prin ordinul ministrului de interne, Penitenciarul Vaslui a fost desfiinţat, deţinuţii şi o parte din dotarea unităţii fiind preluate de Penitenciarul Bacău, iar arhiva unităţii fiind transferată la Penitenciarul Iaşi. Clădirea unităţii a fost preluată de către Ministerul Învăţământului, respectiv de către Şcoala Ajutătoare. O parte din cadrele penitenciarului au fost repartizate la alte unităţi din ţară, cealaltă parte fiind trecută în rezervă.

Penitenciarul Vaslui a fost reînfiinţat la 1 iunie 1983, pe acelaşi amplasament unde funcţionează şi astăzi, în localul fostei Legiuni de Jandarmi compus dintr-un etaj şi parter, ulterior rămânând numai parterul.

Penitenciarul a avut în subordine şi administraţia Institutului de reeducare morală pentru minori, care a funcţionat în fosta Şcoală Normală, actualmente sanatoriul TBC Vaslui.

La data de 15 ianuarie 1991 întregul sistem penitenciar românesc a fost trecut de la Ministerul de Interne la Ministerul Justiţiei în baza unui Protocol încheiat între cele două instituţii.

În acest moment la Vaslui se ridică un penitenciar modern, cu 1000 de locuri de cazare dispuse în 175 de camere de deţinere şi beneficiind de toate dependinţele necesare unei bune desfăşurări a activităţilor.

Directori/Comandanţi ai Penitenciarului Vaslui

 

  • Până în anul 1945, penitenciarul a fost condus de numitul Brăileanu , venit de la fosta închisoare Doftana;
  • 1945-1952, ca director a fost numit sublocotenentul Anton Gheorghe, fost Prim Gardian;
  • 1952-1954, sublocotenentul Mureşanu Augustin;
  • 1954-1962, locotenentul Miron Nicolaie;
  • 1962-28 februarie 1963 locotenent major Dumitru Marin;

 

La 28 februarie 1963, Penitenciarul Vaslui a fost desfiinţat conform Ordinului MAI, iar fostul local al Penitenciarului Vaslui a fost predat companiei PCI Vaslui iar arhiva Penitenciarului Vaslui a fost preluată de Penitenciarul Iaşi.

 

La 1 decembrie 1970 Penitenciarul Vaslui a fost reînfiinţat.

  • 1 decembrie 1970- august 1973, colonel Petrică Ştefan, (fost comandant la Penitenciarul Huşi – martie 1953-iulie 1955) şi locţiitor comandant august 1973- august 1977;
  • august 1973- iulie 1977, colonel Stan Vasile;

 

La 1 iulie 1977, prin ordinul ministrului de interne, Penitenciarul Vaslui a fost desfiinţat, deţinuţii şi o parte din dotarea unităţii fiind preluate de Penitenciarul Bacău, iar arhiva unităţii a fost transferată la Penitenciarul Iaşi.

 

Penitenciarul Vaslui a fost reînfiinţat la 1 iunie 1983

  • Iunie 1983 – Mai 1987 – colonel Năstase Ion;
  • Mai 1987 – Aprilie 1998 – colonel Meleşcanu Costică;
  • Mai 1998- Iulie 1999 – procuror Bulgaru Constantin;
  • August 1999 – Septembrie 2000 – procuror Lungu Ştefan;
  • Septembrie2000-Octombrie2001- împuternicit locotenent colonel Lungu Theodor;
  • Octombrie 2001 – Martie 2002 – maior Ailincăi Viorel;
  • Martie 2002 – Mai 2002 – împuternicit locotenent colonel Lungu Theodor;
  • Mai 2002-ianuarie 2006 – procuror Cernat Todică;
  • Ianuarie 2006- noiembrie 2006 împuternicit comisar Poinescu Costel;
  • Noiembrie 2006 – noiembrie 2008 comisar Poinescu Costel;
  • Noiembrie 2008 – februarie 2011 comisar şef Cotoc Vasile;
  • Februarie 2011 – mai 2012 comisar Gavrilaş Ovidiu;
  • Mai 2012 – Septembrie 2017 comisar şef Brînză Eusebio;
  • 14 Septembrie 2017- 31 octombrie 2020  împuternicit comisar șef Doroftei Vasile;
  • 1 Noiembrie 2020 –24 ianuarie 2021 împuternicit comisar șef Simon Marcela;
  • 25 Ianuarie 2021 –  împuternicit  comisar șef Bărbuță Sorin.

 

 

 

← Către lista de post
Sari la conținut

On this website we use first or third-party tools that store small files (<i>cookie</i>) on your device. Cookies are normally used to allow the site to run properly (<i>technical cookies</i>), to generate navigation usage reports (<i>statistics cookies</i>) and to suitable advertise our services/products (<i>profiling cookies</i>). We can directly use technical cookies, but <u>you have the right to choose whether or not to enable statistical and profiling cookies</u>. <b>Enabling these cookies, you help us to offer you a better experience</b>.