RAPORT ANUAL PRIVIND EVALUAREA INCIDENTELOR DE INTEGRITATE AL CONSILIERULUI PENTRU INTEGRITATE – 2022
Incidente de integritate
| Nr. total de incidente de integritate: 2 | ||
| Tipul de fapte | Nr. de abateri de la normele deontologice, etice sau de conduită menite să protejeze integritatea funcţiei publice | 0 |
| Nr. de infracţiuni de corupţie sau de fapte legate de nerespectarea regimului interdicţiilor, incompatibilităţilor, conflictului de interese sau declarării averilor | 2 | |
| Nr. de încălcări ale obligaţiilor legale privind averile nejustificate, conflictul de interese sau regimul incompatibilităţilor | 0 | |
| Structura/Compartimentul/Direcţia/Sectorul de activitate în care au intervenit incidente de integritate: | Siguranța deținerii | |
| Funcţiile persoanelor care au săvârşit incidentele
de integritate |
Nr. de fapte săvârşite de persoane cu funcţii de conducere | 2 |
| Nr. de fapte săvârşite de persoane cu funcţii de execuţie | 0 | |
| Nr. de sancţiuni aplicate | Nr. de sancţiuni disciplinare | 0 |
| Nr. de sancţiuni administrative | 0 | |
| Nr. de sancţiuni penale | 2 | |
| Durata medie a procedurilor de cercetare a faptelor ce constituie abateri disciplinare | – | |
- Măsuri de prevenire şi/sau control
| Nr. total de măsuri propuse: | 0 |
| Descrierea măsurilor | Stadiul implementării |
| – | – |
Întocmit,
CONSILIER DE INTEGRITATE
RAPORT ANUAL PRIVIND EVALUAREA INCIDENTELOR DE INTEGRITATE AL CONSILIERULUI PENTRU INTEGRITATE – 2021
- Incidente de integritate
| Nr. total de incidente de integritate: 1 | ||
| Tipul de fapte | Nr. de abateri de la normele deontologice, etice sau de conduită menite să protejeze integritatea funcţiei publice | 0 |
| Nr. de infracţiuni de corupţie sau de fapte legate de nerespectarea regimului interdicţiilor, incompatibilităţilor, conflictului de interese sau declarării averilor | 1 | |
| Nr. de încălcări ale obligaţiilor legale privind averile nejustificate, conflictul de interese sau regimul incompatibilităţilor | 0 | |
| Structura/Compartimentul/Direcţia/Sectorul de activitate în care au intervenit incidente de integritate | SDRP | |
| Funcţiile persoanelor care au săvârşit incidentele
de integritate |
Nr. de fapte săvârşite de persoane cu funcţii de conducere | 1 |
| Nr. de fapte săvârşite de persoane cu funcţii de execuţie | 0 | |
| Nr. de sancţiuni aplicate | Nr. de sancţiuni disciplinare | 0 |
| Nr. de sancţiuni administrative | 0 | |
| Nr. de sancţiuni penale | 0 | |
| Durata medie a procedurilor de cercetare a faptelor ce constituie abateri disciplinare | ||
- Măsuri de prevenire şi/sau control
| Nr. total de măsuri propuse: | 0 |
| Descrierea măsurilor | Stadiul implementării |
| Nu au fost propuse/implementate măsuri de prevenire şi/sau de control. |
Întocmit,
CONSILIER DE INTEGRITATE
RAPORT ANUAL PRIVIND EVALUAREA INCIDENTELOR DE INTEGRITATE AL CONSILIERULUI PENTRU INTEGRITATE – 2020
- Incidente de integritate
| Nr. total de incidente de integritate: 0 | ||
| Tipul de fapte | Nr. de abateri de la normele deontologice, etice sau de conduită menite să protejeze integritatea funcţiei publice | 0 |
| Nr. de infracţiuni de corupţie sau de fapte legate de nerespectarea regimului interdicţiilor, incompatibilităţilor, conflictului de interese sau declarării averilor | 0 | |
| Nr. de încălcări ale obligaţiilor legale privind averile nejustificate, conflictul de interese sau regimul incompatibilităţilor | 0 | |
| Structura/Compartimentul/Direcţia/Sectorul de activitate în care au intervenit incidente de integritate | ||
| Funcţiile persoanelor care au săvârşit incidentele
de integritate |
Nr. de fapte săvârşite de persoane cu funcţii de conducere | 0 |
| Nr. de fapte săvârşite de persoane cu funcţii de execuţie | 0 | |
| Nr. de sancţiuni aplicate | Nr. de sancţiuni disciplinare | 0 |
| Nr. de sancţiuni administrative | 0 | |
| Nr. de sancţiuni penale | 0 | |
| Durata medie a procedurilor de cercetare a faptelor ce constituie abateri disciplinare | ||
- Măsuri de prevenire şi/sau control
| Nr. total de măsuri propuse: | 0 |
| Descrierea măsurilor | Stadiul implementării |
| 1. |
Întocmit,
CONSILIER DE INTEGRITATE
LEGISLAȚIE
I. ORDINUL Nr. 2794/C din 8 octombrie 2004
pentru aprobarea Codului deontologic al personalului din sistemul administraţiei penitenciare
EMITENT: MINISTERUL JUSTIŢIEI
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 1098 din 25 noiembrie 2004
În temeiul art. 4 alin. (1) pct. 16 şi al art. 6 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 736/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 82 alin. (2) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcţionarilor publici din Administraţia Naţională a Penitenciarelor,
ministrul justiţiei emite prezentul ordin.
ART. 1
Se aprobă Codul deontologic al personalului din sistemul administraţiei penitenciare, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 2
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ministrul justiţiei,
Cristian Diaconescu
ANEXA 1
CODUL DEONTOLOGIC
al personalului din sistemul administraţiei penitenciare
ART. 1
Codul deontologic stabileşte ansamblul normelor de conduită, valorile şi principiile morale pe care funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare are obligaţia să le respecte în viaţa socială, pe întreaga durată în care deţine această calitate.
ART. 2
Principiile care guvernează conduita profesională a funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare sunt:
a) supunerea deplină faţă de lege;
b) respectarea drepturilor persoanelor private de libertate, în condiţiile prevăzute de lege;
c) egalitatea şanselor;
d) responsabilitate şi imparţialitate;
e) eficacitate în serviciul intereselor generale ale societăţii;
f) eficienţă în utilizarea resurselor;
g) ierarhia organizatorică şi funcţională.
ART. 3
(1) Prin activitatea desfăşurată, funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare contribuie la apărarea ordinii publice şi siguranţei naţionale, precum şi a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
(2) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare îşi asumă responsabilitatea de a servi comunitatea, indiferent de dificultăţile profesiei, precum şi riscuri pentru ei şi membrii lor de familie, referitoare la viaţă, integritate corporală, demnitate şi sănătate.
ART. 4
Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare şi membrii de familie ai acestora se bucură de protecţie potrivit legii.
ART. 5
(1) Importanţa socială a activităţilor desfăşurate, natura atribuţiilor de serviciu care implică îndatoriri şi riscuri deosebite, condiţiile specifice de muncă determinate de mediul închis, gradul de periculozitate al persoanelor private de libertate, presiunile, ameninţările şi stresul permanent conferă funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare un statut special, care impune acestora obligaţia să respecte valorile etice stipulate în statutul profesiei: integritate, obiectivitate, transparenţă, receptivitate şi responsabilitate profesională.
(2) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare trebuie să dovedească umanism, discreţie, stăpânire de sine, să dispună de abilităţi de comunicare, lucru în echipă şi gestionare a situaţiilor conflictuale, precum şi deschidere pentru înţelegerea problemelor sociale, culturale şi educaţionale ale colectivităţii în care îşi exercită profesia.
ART. 6
(1) În îndeplinirea atribuţiilor profesionale funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare au obligaţia:
a) să cunoască, să respecte Constituţia şi legile ţării şi să aplice dispoziţiile legale în conformitate cu atribuţiile ce le revin, cu respectarea eticii profesionale;
b) să se comporte civilizat şi demn în toate împrejurările, să manifeste stăpânire de sine, amabilitate, politeţe şi să vorbească respectuos şi decent, într-o manieră potrivită cu funcţia pe care o deţin;
c) să constituie exemple pentru subordonaţi, colegi şi persoanele private de libertate, să creeze un climat corespunzător de muncă şi să contribuie la realizarea şi menţinerea unei imagini pozitive a instituţiei;
d) să execute, cu profesionalism şi în termenul stabilit, atribuţiile ce îi revin şi să dovedească, în toate împrejurările, cinste, corectitudine, disciplină şi respect faţă de şefii ierarhici, colegi şi subalterni;
e) să se prezinte la serviciu într-o stare corespunzătoare, să respecte întocmai programul de muncă şi să folosească timpul de lucru, resursele materiale şi financiare ale instituţiei în mod eficient şi raţional, numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
f) să asigure ocrotirea bunurilor instituţiei şi să prevină producerea oricărui prejudiciu, acţionând în orice situaţie ca buni gospodari;
g) să respecte prevederile legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii;
h) să nu interzică sau să nu împiedice exercitarea libertăţilor publice şi a drepturilor sindicale ale funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare;
i) să se abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
j) să respecte jurământul de credinţă depus cu ocazia numirii în funcţie;
k) să nu manifeste toleranţă faţă de abateri şi să informeze autorităţile abilitate cu privire la infracţiunile de care au luat la cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, îndeosebi a actelor de corupţie;
l) să informeze şeful ierarhic despre existenţa unui conflict de interese privind exercitarea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile legii.
(2) În relaţiile cu persoanele private de libertate, funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare au următoarele obligaţii:
a) să respecte şi să protejeze drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor private de libertate, precum şi viaţa, sănătatea şi demnitatea acestora;
b) să prevină şi să se abţină de la orice acţiune care presupune discriminarea persoanelor private de libertate sau a oricărei alte persoane pe temei de etnie, rasă, naţionalitate, sex şi orientare sexuală, religie, limbă, opinie sau alte temeiuri;
c) să manifeste înţelegere faţă de problemele persoanelor private de libertate şi respect pentru dreptul acestora la exprimarea opiniilor, în limitele regulilor de ordine şi disciplină stabilite în penitenciar;
d) să acţioneze pentru influenţarea pozitivă a comportamentului persoanelor private de libertate, atât prin exemplul personal, cât şi prin încurajarea acestora de a-şi asuma răspunderea pentru faptele comise şi de a participa la activităţi specifice astfel încât, la punerea în libertate, să se poată reintegra în societate;
e) să primească şi să soluţioneze, cu imparţialitate şi în termen legal, cererile, sesizările şi plângerile persoanelor private de libertate sau ale altor persoane;
f) să sprijine persoanele private de libertate, în limita competenţelor profesionale, pentru rezolvarea legală a problemelor juridice, sociale şi familiale pe care le au pe timpul executării pedepselor pronunţate de instanţele de judecată, dovedind solicitudine şi înţelegere.
ART. 7
(1) În vederea reintegrării sociale a persoanelor private de libertate, funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare colaborează cu instituţiile specializate ale statului, organizaţiile neguvernamentale şi comunitatea locală şi solicită sprijinul familiei, rudelor şi prietenilor, în limitele prevăzute de reglementările în vigoare.
(2) În cadrul relaţiei de parteneriat cu societatea civilă, funcţionarul public din sistemul administraţiei penitenciare poate furniza membrilor acestora informaţii privitoare la legislaţia în vigoare şi la activitatea sa profesională, în limitele competenţei ce îi revin şi fără a dezvălui date şi informaţii clasificate, potrivit legii.
ART. 8
Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare trebuie să păstreze secretul de stat şi de serviciu, precum şi confidenţialitatea informaţiilor sau a documentelor care au acest caracter, în condiţiile legii.
ART. 9
Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare au obligaţia să se conformeze dispoziţiilor date de conducătorii ierarhici cărora le este subordonat direct.
ART. 10
Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare trebuie să manifeste preocupare şi interes pentru perfecţionarea nivelului de instruire profesională, acţionând permanent pentru dezvoltarea abilităţilor necesare rezolvării unor situaţii deosebite, create sau produse de către persoanele private de libertate ori de alte persoane.
ART. 11
Funcţionarilor publici din sistemul administraţiei penitenciare le este interzis:
a) să dispună, să exercite, să instige ori să tolereze actele de tortură sau orice formă de tratament inuman ori degradant asupra persoanelor private de libertate;
b) să primească, să solicite ori să accepte, direct sau indirect, pentru sine sau pentru alte persoane, în considerarea calităţii oficiale, cadouri, bani, împrumuturi, orice alte valori sau servicii;
c) să uzeze de calitatea sau de funcţia pe care o îndeplinesc pentru rezolvarea unor interese de ordin personal ori pentru a constrânge, a intimida sau a înşela alte persoane în scopul obţinerii unor privilegii, bunuri ori servicii;
d) să stabilească relaţii de afaceri ori de altă natură cu persoanele private de libertate, cu persoane din lumea interlopă sau cunoscute a fi implicate în activităţi ilegale;
e) să intervină pentru soluţionarea unor cereri sau lucrări care nu sunt de competenţa lor ori nu le-au fost repartizate de conducătorii ierarhici;
f) să exercite activităţi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o deţin şi să fie mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc;
g) să deţină orice altă funcţie publică sau privată pentru care sunt retribuiţi, cu excepţia funcţiilor didactice din cadrul instituţiilor de învăţământ, a activităţilor de cercetare ştiinţifică şi creaţie literar-artistică;
h) să recurgă la forţă sau la folosirea mijloacelor de imobilizare împotriva persoanelor private de libertate, în alte condiţii decât cele expres prevăzute de lege.
ART. 12
(1) Respectarea dispoziţiilor prezentului cod deontologic este o condiţie obligatorie pentru personalul care a depus jurământul ca funcţionar public din sistemul administraţiei penitenciare.
(2) Persoanele din afara sistemului administraţiei penitenciare, care participă sau derulează activităţi specifice cu persoanele private de libertate, au obligaţia să respecte principiile prezentului cod deontologic.
ART. 13
Pentru informarea personalului, a persoanelor private de libertate şi a opiniei publice, prezentul cod deontologic este publicat pe pagina web a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, tipărit şi afişat în locuri vizibile, la sediul unităţilor subordonate.
ART. 14
Dispoziţiile prezentului cod deontologic se aplică şi funcţionarilor publici cu statut special din Ministerul Justiţiei, care au atribuţii de coordonare şi control al activităţii din sistemul administraţiei penitenciare sau alte atribuţii în legătură cu activitatea administraţiei penitenciare.
II . DECIZIA Nr. 321/2021 din 14 ianuarie 2021
pentru aprobarea Codului de conduită etică al personalului din sistemul administraţiei penitenciare
EMITENT: MINISTERUL JUSTIŢIEI
ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A PENITENCIARELOR
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 60 din 20 ianuarie 2021
Având în vedere prevederile Standardului 1 – Etica şi integritatea din anexa la Ordinul Secretariatului General al Guvernului nr. 600/2018 privind aprobarea Codului controlului intern managerial al entităţilor publice,
văzând prevederile subcapitolului 1.1.1. – Evoluţii majore înregistrate în perioada de implementare din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 583/2016 privind aprobarea Strategiei naţionale anticorupţie pe perioada 2016 – 2020, a seturilor de indicatori de performanţă, a riscurilor asociate obiectivelor şi măsurilor din strategie şi a surselor de verificare, a inventarului măsurilor de transparenţă instituţională şi de prevenire a corupţiei, a indicatorilor de evaluare, precum şi a standardelor de publicare a informaţiilor de interes public,
luând în considerare dispoziţiile art. 451 – 457 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 7 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 756/2016 pentru organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, cu completările ulterioare,
directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor emite prezenta decizie.
ART. 1
Se aprobă Codul de conduită etică al personalului din sistemul administraţiei penitenciare, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie.
ART. 2
Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate vor lua măsuri pentru îndeplinirea dispoziţiilor prezentei decizii.
ART. 3
Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor,
Tiberiu Firinel Ungureanu
Bucureşti, 14 ianuarie 2021.
Nr. 321.
ANEXĂ
CODUL DE CONDUITĂ ETICĂ
al personalului din sistemul administraţiei penitenciare
CAPITOLUL I
Considerente generale
ART. 1
Rolul şi obiectivul Codului de conduită etică al personalului din sistemului administraţiei penitenciare
(1) Codul de conduită etică, denumit în continuare Codul de etică, stabileşte ansamblul normelor de conduită, valorile şi principiile morale pe care personalul din sistemul administraţiei penitenciare are obligaţia să le respecte în viaţa socioprofesională pe întreaga durată a activităţii.
(2) Rolul Codului de etică este să ghideze comportamentul moral şi profesional al personalului sistemului administraţiei penitenciare, atât în timpul activităţii profesionale, cât şi în afara acesteia, în măsura în care comportamentul personalului afectează imaginea instituţiei.
(3) Obiectivul Codului de etică este să contribuie la crearea unei culturi organizaţionale a integrităţii la nivelul sistemului administraţiei penitenciare, precum şi a unui climat etic care să determine personalul să acţioneze cu încredere şi profesionalism.
(4) Principiile şi valorile detaliate în cadrul prezentului cod formează o orientare morală pentru orice angajat care trebuie să îndeplinească o atribuţie de serviciu sau să ia o decizie în beneficiul serviciului public.
(5) Codul de etică pune accent pe formarea şi dezvoltarea discernământului moral al personalului, în concordanţă cu valorile şi principiile organizaţionale, şi nu pe respectarea mecanică a normelor de conduită conţinute de acesta.
(6) Normele de conduită profesională, prevăzute de prezentul cod, sunt obligatorii pentru personalul sistemului administraţiei penitenciare.
(7) Personalul cu funcţii de conducere şi coordonare trebuie să reprezinte un reper de conduită pentru subordonaţi, în plan socioprofesional.
ART. 2
Categorii de personal cărora le este aplicabil Codul de etică
Codul de etică se aplică tuturor categoriilor de personal care îşi desfăşoară activitatea în sistemul administraţiei penitenciare, după cum urmează:
a) poliţişti de penitenciare;
b) personal civil, format din funcţionari publici şi personal contractual;
c) personal delegat sau detaşat din alte instituţii.
ART. 3
Termeni şi expresii
În sensul prezentului cod, termenii şi expresiile utilizate au următorul înţeles:
1. poliţist de penitenciare – funcţionar public al cărui statut special este reglementat prin Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţistului de penitenciare, cu modificările şi completările ulterioare;
2. personal civil – persoana numită într-o funcţie în cadrul sistemului administraţiei penitenciare în condiţiile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în temeiul Legii nr. 188/1998 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ori al Codului administrativ, aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare;
3. personal delegat sau detaşat – angajat al altei instituţii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul sistemului administraţiei penitenciare, în condiţiile legii, pentru o perioadă determinată;
4. colaboratori – reprezentanţi ai unor instituţii publice sau ai unor entităţi neguvernamentale care desfăşoară activităţi temporare în sistemul administraţiei penitenciare sau în legătură cu acesta;
5. consilier de etică – angajat desemnat, în mod obligatoriu, de directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi de directorii unităţilor subordonate pentru consiliere etică şi monitorizarea respectării normelor de conduită etică din instituţie;
6. interes personal – orice avantaj material sau de altă natură, urmărit ori obţinut, în mod direct sau indirect, pentru sine ori pentru alţii, de către personal prin folosirea reputaţiei, influenţei, facilităţilor, relaţiilor, informaţiilor la care are acces, ca urmare a exercitării atribuţiilor funcţiei;
7. conflict de interese – situaţia definită ca atare în lege în care persoana ce exercită o funcţie publică are un interes de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit actelor normative;
8. incompatibilitate – situaţia definită ca atare în lege în care se poate afla personalul care exercită mai multe funcţii în acelaşi timp, deşi este interzis potrivit legii;
9. informaţie de interes public – orice informaţie care priveşte activităţile sau care rezultă din activităţile unei instituţii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei, exceptând informaţiile prevăzute la art. 12 din Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi completările ulterioare;
10. informaţie cu privire la date personale – orice informaţie privind o persoană fizică identificată sau identificabilă.
CAPITOLUL II
Principii şi valori
ART. 4
Principii şi valori
Prezentul cod de etică are drept fundament patru valori esenţiale, respectiv: responsabilitate, profesionalism, integritate şi transparenţă şi patru principii corespondente, care trebuie să guverneze comportamentul etic şi profesional al personalului din cadrul sistemului administraţiei penitenciare, după cum urmează:
a) principiul responsabilităţii – personalul sistemului administraţiei penitenciare trebuie să se asigure că prin modul în care îndeplineşte atribuţiile de serviciu sau desfăşoară orice altă activitate profesională colaterală respectă interesul public, interesele legitime, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi nu afectează demnitatea şi integritatea acestora;
b) principiul profesionalismului – toate atribuţiile de serviciu care revin personalului sistemului administraţiei penitenciare trebuie îndeplinite cu maximum de eficienţă şi eficacitate, conform competenţelor deţinute şi în cunoştinţă de cauză în ceea ce priveşte reglementările legale aplicabile;
c) principiul integrităţii – în orice situaţie, personalul sistemului administraţiei penitenciare trebuie să adopte un comportament bazat pe respect, imparţialitate, obiectivitate, onestitate, egalitate de şanse şi nediscriminare, deschidere şi diligenţă faţă de personal, faţă de persoanele custodiate şi cetăţeni, şi să se asigure că în timpul exercitării activităţii nu se află în conflict de interese sau într-o situaţie de incompatibilitate;
d) principiul transparenţei – personalul desemnat din sistemul administraţiei penitenciare trebuie să promoveze guvernarea deschisă către cetăţean, să asigure accesul neîngrădit la informaţiile de interes public, dar în acelaşi timp să protejeze informaţiile care nu sunt publice, de care este responsabil ori de care a luat cunoştinţă.
CAPITOLUL III
Responsabilitatea
ART. 5
Respectul faţă de interesul public
În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, personalul sistemului administraţiei penitenciare are responsabilitatea morală fundamentală de a acţiona în interes public, respectiv de a lua deciziile şi de a întreprinde acele acţiuni care asigură un impact pozitiv asupra societăţii în ansamblul ei şi indivizilor care o compun, în mod particular, sau care fac ca impactul negativ asupra acestora să fie cât mai mic cu putinţă.
ART. 6
Respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate sau a unor măsuri educative privative de libertate
În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, personalul sistemului administraţiei penitenciare are responsabilitatea morală de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate sau a unor măsuri educative privative de libertate, în condiţiile prevăzute de lege, în sensul asigurării bazei necesare pentru reinserţia socială după liberare.
ART. 7
Respectul faţă de instituţie
(1) Responsabilitatea personalului sistemului administraţiei penitenciare este de a contribui la îmbunătăţirea permanentă a performanţei instituţiei din care face parte sau cu care colaborează.
(2) Personalul sistemului administraţiei penitenciare trebuie să se asigure ca prin acţiunile şi opiniile exprimate în spaţiul public, inclusiv în mediul virtual, nu aduce atingere prestigiului profesional sau imaginii instituţiei.
(3) Indiferent de mediul şi de forma de comunicare, personalului îi sunt interzise: gesturi de dispreţ, de persecuţie, expresii jignitoare, răspândirea de zvonuri false cu rea intenţie, critici aduse vieţii private, insulte, calomnii, intimidări, ameninţări, utilizarea unor cuvinte obscene sau specifice argoului folosit în medii infracţionale, ce pot conduce la discreditarea, marginalizarea, umilirea, deteriorarea condiţiilor de muncă, a respectului faţă de sine sau faţă de viaţă, la lezarea demnităţii persoanelor cu care interacţionează în timpul exercitării atribuţiilor profesionale.
(4) Personalului din sistemul administraţiei penitenciare îi sunt interzise comportamente cu conotaţie sexuală exprimate fizic, verbal sau nonverbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnităţii unei persoane şi crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.
(5) Personalul sistemului administraţiei penitenciare are responsabilitatea promovării valorilor etice incluse în Codul de etică, precum şi aceea a promovării şi menţinerii unei culturi organizaţionale bazate pe aceste valori.
(6) Personalul sistemului administraţiei penitenciare trebuie să dovedească loialitate faţă de instituţie şi valorile promovate de aceasta, să manifeste, din proprie iniţiativă, atitudine conştientă faţă de colegi şi de obiectivele instituţiei.
(7) În relaţia cu publicul, cu colegii din instituţie sau din cadrul altor organizaţii sau sfere profesionale, personalul sistemului administraţiei penitenciare trebuie să adopte o atitudine bazată pe respect – o atitudine imparţială, nediscriminatorie, deschisă şi diligentă.
(8) În formarea şi dezvoltarea mediului relaţional, personalul sistemului administraţiei penitenciare trebuie să aibă în vedere respectarea integrităţii şi a valorilor etice esenţiale şi să se asigure, pe baza datelor pe care le cunoaşte, că prin interacţiunea cu persoanele din cercul relaţional sau prin imaginile apărute în mediul virtual ori în spaţiul public nu aduce atingere imaginii instituţiei şi prestigiului acesteia.
ART. 8
Respectul faţă de cetăţean
Personalul sistemului administraţiei penitenciare are responsabilitatea de a respecta interesele legitime şi drepturile cetăţeanului. Această responsabilitate nu se limitează la oferirea unor servicii publice, ci priveşte şi efectele pe care le pot avea aceste servicii asupra cetăţeanului.
ART. 9
Respectul faţă de Constituţie şi legile statului
Personalul sistemului administraţiei penitenciare trebuie să cunoască şi să respecte Constituţia, legile ţării şi dispoziţiile legale specifice, precum şi să îşi exercite atribuţiile cu maximă responsabilitate având în vedere că, prin natura lor, aceste atribuţii trebuie să consolideze ordinea constituţională şi autoritatea statului.
CAPITOLUL IV
Profesionalismul
ART. 10
Responsabilitate, legalitate şi obiectivitate profesională
(1) Personalul sistemului administraţiei penitenciare este responsabil şi răspunzător, din punct de vedere profesional, pentru modul în care îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu. Personalului îi revine sarcina de a respecta principiile de legalitate, eficienţă şi eficacitate în îndeplinirea activităţii şi de a îşi asuma răspunderea pentru faptele şi deciziile proprii.
(2) Personalul sistemului administraţiei penitenciare trebuie să cunoască legislaţia specifică domeniului de activitate şi are obligaţia de a acţiona cu respectarea prevederilor legale în vigoare şi de a se informa cu privire la cele mai bune practici în domeniul în care îşi exercită atribuţiile.
(3) În îndeplinirea atribuţiilor profesionale personalul sistemului administraţiei penitenciare este obligat să aibă o atitudine neutră, să respecte principiul egalităţii de şanse, indiferent de categoria profesională sau funcţia deţinută, în raporturile de serviciu angajat–angajat, angajat–persoane custodiate, angajat–colaboratori, angajat–aparţinători şi indiferent de rasă, etnie, vârstă, sex, dizabilităţi, religie, cultură.
(4) Atunci când se solicită puncte de vedere sau opinii avizate, personalul sistemului administraţiei penitenciare trebuie să formuleze aceste opinii cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile şi exclusiv pe baza principiilor profesionale şi pe cele ale garantării unui act administrativ obiectiv, fără a fi influenţat de convingerile personale.
(5) Personalul cu funcţii de conducere sau coordonare din cadrul sistemului administraţiei penitenciare are obligaţia de a se asigura că personalul din subordine sau coordonare are competenţele, condiţiile şi resursele necesare unei bune îndepliniri a sarcinilor de serviciu şi că respectă prevederile prezentului cod.
ART. 11
Protecţia datelor cu caracter personal
Personalul sistemului administraţiei penitenciare este obligat să asigure confidenţialitatea şi protecţia datelor cu caracter personal, respectiv să utilizeze informaţiile, datele, documentele şi bazele de date doar în exercitarea autorităţii conferite de lege şi să nu le folosească în scop personal.
ART. 12
Libertatea de exprimare
(1) Personalul sistemului administraţiei penitenciare are obligaţia de a se asigura că opiniile proprii exprimate în public nu aduc atingere imaginii sistemului administraţiei penitenciare, precum şi demnităţii şi reputaţiei unei persoane, indiferent de statutul acesteia.
(2) Personalul sistemului administraţiei penitenciare are garantată libertatea de exprimare şi dreptul la opinie în formularea unei poziţii profesionale, însă exprimarea unui punct de vedere în numele instituţiei sau despre activitatea acesteia, în scris sau verbal, trebuie corelată cu poziţia instituţională pe acel domeniu. Personalul trebuie să se asigure că, atunci când exprimă un punct de vedere în numele instituţiei sau când este invitat în calitate de reprezentat al acesteia, prezintă opinia asupra căreia s-a convenit în exercitarea mandatului de reprezentant sau cu privire la care există acordul conducerii instituţiei.
ART. 13
Respectarea regulilor de protocol
În timpul deplasărilor interne şi/sau externe, personalul sistemului administraţiei penitenciare are obligaţia de a avea o conduită corespunzătoare regulilor de protocol aplicabile, intrând în responsabilitatea sa cunoaşterea şi respectarea tradiţiilor, obiceiurilor şi legilor ţării sau comunităţii gazdă.
ART. 14
Portul uniformei şi al ţinutei civile
(1) Portul uniformei de către poliţiştii de penitenciare se face cu respectarea prevederilor legale referitoare la descrierea, compunerea şi modul de purtare a uniformelor în sistemul administraţiei penitenciare.
(2) Este interzis portul uniformei, inclusiv al însemnelor şi accesoriilor specifice, în locuri şi în condiţii care ar putea afecta prestigiul funcţiei publice exercitate şi imaginea sistemului administraţiei penitenciare.
(3) Ţinuta civilă a personalului din sistemul administraţiei penitenciare trebuie să fie decentă, îngrijită şi curată.
ART. 15
Evaluarea obiectivă a personalului
Personalul cu funcţii de conducere sau coordonare trebuie să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a personalului, excluzând orice formă de discriminare şi favorizare bazată pe relaţii de rudenie, afinitate, apartenenţă sindicală sau orice alte tipuri de relaţii, în toate situaţiile care impun analiza şi evaluarea personalului din subordine sau coordonare, precum:
a) la completarea fişei de evaluare a activităţii performanţelor profesionale individuale;
b) la formularea de propuneri sau aprobarea de avansări în grade/funcţii/trepte profesionale, împuterniciri, detaşări, schimbări din funcţie şi mutări;
c) la acordarea de recompense materiale sau morale;
d) la repartizarea sarcinilor profesionale.
CAPITOLUL V
Integritatea
ART. 16
Conflictul de interese
(1) Personalul sistemului administraţiei penitenciare are datoria legală, morală şi profesională de a se asigura că în timpul exercitării activităţii nu se află în conflict de interese sau într-o situaţie de incompatibilitate, aşa cum sunt definite acestea în legislaţia în materie şi în spiritul prezentului cod de etică.
(2) Poliţiştii de penitenciare se află în conflict de interese în situaţiile prevăzute la art. 121 alin. (1) din Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare, cu modificările şi completările ulterioare.
(3) Funcţionarii publici din sistemul administraţiei penitenciare se află în conflict de interese în situaţiile prevăzute la art. 79 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) În situaţia în care există un conflict de interese, poliţistul de penitenciare sau funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să îl informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă.
(5) Prevederile Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la conflictul de interese se aplică în mod corespunzător.
ART. 17
Incompatibilităţi
(1) Poliţiştii de penitenciare pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice, al creaţiei literar-artistice, precum şi să desfăşoare activităţi sau să deţină funcţii în sectorul privat, cu condiţia ca activitatea sau funcţia respectivă să nu aibă legătură cu sistemul administraţiei penitenciare şi cu condiţia respectării dispoziţiilor legale privind conflictul de interese, incompatibilităţile, dar şi a legislaţiei aplicabile profesiei sau activităţii pe care o exercită.
(2) Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii publice sau calităţi decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.
ART. 18
Cadourile, atenţiile şi alte avantaje
Personalului sistemului administraţiei penitenciare îi este interzis să solicite şi să primească cadouri, servicii, favoruri sau orice alt avantaj care îi poate influenţa imparţialitatea în exercitarea funcţiilor publice deţinute, indiferent de natura şi contextul acordării lor, exceptând cadourile declarate conform Legii nr. 251/2004 privind unele măsuri referitoare la bunurile primite cu titlu gratuit cu prilejul unor acţiuni de protocol în exercitarea mandatului sau a funcţiei.
ART. 19
Avertizarea de integritate
(1) Personalul sistemului administraţiei penitenciare are obligaţia legală, morală şi profesională de a sesiza orice abatere de la procedurile, normele legale, politicile interne ale instituţiei, de care ia cunoştinţă.
(2) În baza Legii nr. 571/2004 privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii şi în spiritul prezentului cod de etică se prezumă că avertizarea de integritate se bazează pe buna-credinţă a avertizorului.
CAPITOLUL VI
Transparenţa
ART. 20
Accesul liber la informaţiile de interes public
(1) În conformitate cu legislaţia în vigoare, activitatea sistemului administraţiei penitenciare trebuie să fie transparentă şi accesibilă cetăţeanului, garantând o bună comunicare cu cetăţenii şi cu societatea civilă.
(2) Potrivit atribuţiilor ce îi revin şi în temeiul legislaţiei privind accesul la informaţii de interes public, personalul sistemului administraţiei penitenciare este obligat:
a) să asigure informarea activă, corectă şi la timp asupra chestiunilor de interes public;
b) să asigure accesul liber la informaţiile de interes public în condiţiile legii;
c) să respecte termenele prevăzute de lege privind furnizarea informaţiilor.
ART. 21
Protecţia şi confidenţialitatea datelor şi a informaţiilor
(1) Personalul sistemului administraţiei penitenciare este obligat să respecte limitările impuse de lege privind accesul la informaţii, în scopul protejării informaţiilor confidenţiale, a secretului de stat sau de serviciu, a protejării vieţii private a persoanelor şi a securităţii naţionale.
(2) Culegerea, stocarea şi utilizarea datelor cu caracter personal de către personalul sistemului administraţiei penitenciare se fac în condiţiile legii şi vor fi limitate strict la ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor legale, legitime şi specifice instituţiei.
(3) Personalul sistemului administraţiei penitenciare are obligaţia să păstreze, în condiţiile legii, confidenţialitatea deplină a datelor şi informaţiilor pe care le deţine sau la care are acces pe durata desfăşurării activităţii şi să nu le utilizeze abuziv sau în folos personal ori să le facă cunoscute terţilor care nu reprezintă un interes legitim, inclusiv după încetarea activităţii care le conferă acces la aceste informaţii.
(4) În afara contextului profesional, personalul sistemului administraţiei penitenciare trebuie să evite implicarea în discuţii cu terţe persoane despre activitatea profesională şi comportamentul colegilor la locul de muncă, de natură să aducă atingere reputaţiei şi demnităţii acestora sau imaginii instituţiei.
CAPITOLUL VII
Obligaţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi unităţilor subordonate cu privire la asigurarea consilierii etice, informării şi raportării cu privire la normele de conduită
ART. 22
Desemnarea consilierului de etică
(1) În scopul aplicării eficiente a dispoziţiilor prezentului cod, referitoare la conduita personalului în exercitarea funcţiilor deţinute, conducătorii instituţiilor vor desemna o persoană, de regulă din cadrul compartimentului de resurse umane, pentru consiliere etică şi monitorizarea respectării normelor de conduită.
(2) În mod excepţional, în funcţie de numărul de personal din cadrul instituţiei, de complexitatea problemelor şi de volumul activităţii specifice, pot fi desemnaţi doi consilieri de etică.
(3) Desemnarea consilierului de etică şi atribuţiile acestuia se stabilesc prin act administrativ al conducătorului instituţiei; atribuţiile consilierului de etică vor fi consemnate, ulterior, în fişa postului.
(4) Prin instrucţiuni ale directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, denumite în continuare Instrucţiuni, se aprobă modelele de documente specifice asigurării consilierii etice, informării şi raportării cu privire la respectarea normelor de conduită.
ART. 23
Confidenţialitatea consilierii etice
(1) Consilierea etică are caracter confidenţial şi se desfăşoară în baza unei solicitări formale, conform modelului prevăzut în Instrucţiuni, adresate consilierului de etică sau la iniţiativa acestuia atunci când din conduita angajatului rezultă nevoia de ameliorare a comportamentului acestuia.
(2) Consilierul de etică are obligaţia de a nu comunica altor persoane, în afara directorului unităţii, informaţii cu privire la activitatea derulată, cu excepţia situaţiei în care aspectele semnalate pot constitui o faptă penală.
(3) Personalul sistemului administraţiei penitenciare nu poate fi sancţionat sau prejudiciat în niciun fel pentru că s-a adresat consilierului de etică cu solicitarea de a primi consiliere cu privire la respectarea principiilor şi normelor de conduită.
(4) În aplicarea dispoziţiilor prezentului cod, orice activitate care implică prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează cu respectarea prevederilor legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
ART. 24
Formarea profesională şi perfecţionarea consilierilor de etică
Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi unităţile subordonate au obligaţia să asigure participarea consilierilor de etică la programele de formare şi perfecţionare profesională, organizate în condiţiile legii.
CAPITOLUL VIII
Rolul şi atribuţiile consilierului de etică
ART. 25
Consilierul de etică
(1) În scopul respectării şi monitorizării implementării principiilor şi normelor de conduită de către personal, consilierul de etică exercită un rol activ în domeniul prevenirii încălcării normelor de conduită prevăzute de prezentul cod.
(2) Dobândirea calităţii de consilier de etică vizează deţinerea unui statut temporar, atribuit unui poliţist de penitenciare pentru o perioadă de 3 ani.
(3) În perioada exercitării calităţii de consilier de etică, poliţistul de penitenciare îşi păstrează şi funcţia deţinută în momentul numirii.
(4) Fişa postului corespunzătoare funcţiei deţinute de consilierul de etică se elaborează de către compartimentul de resurse umane şi se aprobă de către conducătorul instituţiei, prin raportare la atribuţiile stabilite în sarcina acestuia.
(5) Consilierul de etică îşi desfăşoară activitatea pe baza fişei postului întocmite în condiţiile prevăzute la alin. (4).
(6) Poate dobândi calitatea de consilier de etică personalul sistemului administraţiei penitenciare, care îndeplineşte, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
a) este poliţist de penitenciare definitiv;
b) are, de regulă, studii superioare în domeniul ştiinţelor sociale, astfel cum este reglementat acest domeniu de studii în legislaţia specifică;
c) prezintă deschidere şi disponibilitate pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin consilierului de etică în conformitate cu prevederile prezentului cod;
d) are o probitate morală recunoscută;
e) nu se află sub efectul unei sancţiuni disciplinare;
f) nu este în curs de cercetare disciplinară;
g) nu se află în curs de urmărire penală sau de judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni;
h) nu se află în niciuna dintre situaţiile de incompatibilitate cu calitatea de consilier de etică prevăzute la art. 27.
ART. 26
Declaraţia de integritate
Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 25 alin. (6) lit. e) – h) se face prin completarea unei declaraţii de integritate, dată pe propria răspundere a poliţistului de penitenciare, conform modelului prevăzut în Instrucţiuni.
ART. 27
Incompatibilităţi cu calitatea de consilier de etică
(1) Nu poate fi numit consilier de etică poliţistul de penitenciare care se află în următoarele situaţii de incompatibilitate:
a) este soţ, rudă sau afin până la gradul al IV-lea inclusiv cu conducătorul instituţiei sau cu înlocuitorul de drept al acestuia;
b) are relaţii patrimoniale sau de afaceri cu oricare dintre persoanele prevăzute la lit. a);
c) este membru sau secretar în comisia de disciplină constituită în cadrul instituţiei.
(2) În cazul în care situaţiile de incompatibilitate prevăzute intervin ulterior dobândirii calităţii de consilier de etică, statutul de consilier de etică încetează în condiţiile prezentului cod.
ART. 28
Atribuţiile consilierului de etică
(1) În exercitarea rolului activ de prevenire a încălcării principiilor şi normelor de conduită, consilierul de etică din sistemul administraţiei penitenciare îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) monitorizează modul de aplicare şi respectare a principiilor şi normelor de conduită de către personalul instituţiei şi întocmeşte rapoarte şi analize cu privire la acestea;
b) desfăşoară activitatea de consiliere etică, de consultanţă şi asistenţă a personalului din instituţie, pe baza solicitării scrise a acestuia sau din proprie iniţiativă, atunci când personalul nu i se adresează cu o solicitare, însă din conduita adoptată rezultă nevoia de ameliorare a comportamentului acestuia;
c) elaborează analize privind cauzele, riscurile şi vulnerabilităţile care se manifestă în activitatea personalului, care ar putea determina o încălcare a principiilor şi normelor de conduită, pe care le înaintează conducătorului instituţiei şi propune măsuri pentru înlăturarea cauzelor, diminuarea riscurilor şi a vulnerabilităţilor. Studiile şi analizele, aprobate de conducătorul instituţiei, se diseminează personalului acesteia şi se transmit, ulterior, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în cazul în care acestea au fost elaborate la nivelul unităţilor subordonate;
d) organizează, trimestrial, sesiuni de informare a personalului cu privire la normele de etică, modificări ale cadrului normativ în domeniul eticii şi integrităţii sau care instituie obligaţii pentru instituţie;
e) semnalează practici sau proceduri instituţionale care ar putea conduce la încălcarea principiilor şi normelor de conduită în activitatea personalului;
f) analizează sesizările şi reclamaţiile formulate de personalul sistemului administraţiei penitenciare şi de ceilalţi beneficiari ai activităţii instituţiei, cu privire la comportamentul personalului şi formulează recomandări cu caracter general, fără a interveni în activitatea comisiilor de disciplină;
g) poate adresa în mod direct întrebări sau poate aplica chestionare personalului cu privire la gradul de cunoaştere şi însuşire a valorilor etice de către angajaţii sistemului administraţiei penitenciare;
h) întocmeşte rapoarte trimestriale privind respectarea normelor etice de către personalul din instituţia în care îşi desfăşoară activitatea; rapoartele aprobate de conducătorul instituţiei se diseminează personalului acesteia şi se transmit, trimestrial, la Administraţia Naţională a Penitenciarelor, la termenele şi în forma standard stabilite prin instrucţiuni specifice, în cazul în care acestea au fost elaborate la nivelul unităţilor subordonate;
i) întocmeşte rapoarte anuale cu privire la aplicarea şi respectarea normelor de conduită în cadrul instituţiei şi, în cazul în care au fost elaborate la nivelul unităţilor subordonate, le transmite pentru centralizare Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor la termenele şi în forma standard stabilită prin Instrucţiuni.
(2) Administraţia Naţională a Penitenciarelor, în baza rapoartelor transmise de consilierii de etică, elaborează rapoarte anuale privind monitorizarea implementării principiilor şi standardelor de conduită, precum şi a procedurilor disciplinare, conform modelului prevăzut în Instrucţiuni.
(3) Rapoartele privind respectarea normelor de conduită se publică pe site-ul propriu.
ART. 29
Încetarea calităţii de consilier de etică
Calitatea de consilier de etică încetează în următoarele situaţii:
a) prin renunţarea expresă a consilierului de etică la această calitate, pe baza unei cereri scrise, adresate conducătorului Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor sau al unităţii în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea;
b) prin expirarea perioadei pentru care a fost desemnat consilier de etică în condiţiile prevăzute de prezentul cod;
c) în cazul intervenirii unei situaţii de incompatibilitate prevăzute la art. 27;
d) prin revocare de către conducătorul instituţiei, pentru activitate necorespunzătoare a consilierului de etică sau în cazul în care acesta nu mai îndeplineşte oricare dintre condiţiile prevăzute la art. 25 alin. (6);
e) în caz de încetare sau de modificare a raporturilor de serviciu ale poliţistului de penitenciare care are calitatea de consilier de etică prin ocuparea unei funcţii în cadrul altei instituţii, precum şi în cazul suspendării raporturilor de serviciu pe o perioadă mai mare de o lună.
ART. 30
Răspunderea pentru încălcarea dispoziţiilor Codului de etică
(1) Încălcarea dispoziţiilor prezentului cod de etică atrage răspunderea disciplinară a personalului sistemului administraţiei penitenciare, în condiţiile legii.
(2) Comisiile de disciplină au competenţa de a cerceta încălcarea prevederilor prezentului cod de etică şi de a propune, după caz, aplicarea sancţiunilor disciplinare prevăzute de lege.
(3) În cazurile în care faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni, vor fi sesizate organele de urmărire penală competente, în condiţiile legii.
(4) Personalul din sistemul administraţiei penitenciare răspunde, potrivit legii, în cazurile în care, prin faptele săvârşite cu încălcarea normelor de conduită profesională, creează prejudicii persoanelor fizice sau juridice.
ART. 31
Aplicabilitatea Codului de etică pentru profesiile din sistemul penitenciar
Enumerarea principiilor şi a valorilor de etică nu este limitativă, ci se completează de drept cu cele cuprinse în prevederile legale în vigoare specifice tuturor categoriilor de personal, indiferent de profesie: medic, asistent medical, asistent de farmacie, psiholog, consilier juridic, asistent social, educator, medic veterinar, inginer, preot, cadru didactic.
CAPITOLUL IX
Desfăşurarea activităţilor de informare şi de instruire în domeniul eticii
ART. 32
Activităţile de instruire şi informare în domeniul eticii
(1) Activităţile de instruire şi informare a personalului sistemului administraţiei penitenciare în domeniul eticii se realizează de către consilierul de etică desemnat.
(2) Activităţile de instruire în domeniul eticii se realizează în scopul promovării unei culturi profesionale adecvate rolului sistemului administraţiei penitenciare în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, prin integrarea într-o formulă coerentă a regulilor deja normate în legislaţie sau aplicate cutumiar, a căror respectare este de natură să garanteze încrederea impusă de profesia pe care o exercită personalul sistemului administraţiei penitenciare.
(3) Activităţile de instruire şi informare a personalului sistemului administraţiei penitenciare pot consta în:
a) elaborarea şi diseminarea de teme/ghiduri/materiale de lucru informative/pliante/afişe/alte documente pe suport fizic sau electronic;
b) organizarea de sesiuni de instruire individuale sau de grup;
c) organizarea de activităţi în cadrul unor programe desfăşurate la nivel naţional, regional sau local, în parteneriat cu instituţii, organizaţii neguvernamentale, asociaţii, fundaţii cu atribuţii în domeniul eticii;
d) organizarea altor activităţi pentru sau împreună cu personalul sistemului administraţiei penitenciare în scopul dezvoltării conduitei etice.
ART. 33
Elaborarea planului tematic anual de către consilierul de etică
(1) Activităţile de instruire şi informare se realizează în baza unui plan tematic elaborat anual de către consilierul de etică, avizat de structura de resurse umane şi aprobat de conducerea instituţiei.
(2) Personalul din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi din unităţile subordonate are obligaţia de a participa la activităţile de instruire şi informare organizate de consilierul de etică, ori de câte ori este necesar.
(3) Instruirea persoanelor nou-încadrate şi a persoanelor cu funcţii de conducere sau coordonare se va asigura cu prioritate.
(4) Structura de resurse umane de la nivelul instituţiei va transmite consilierului de etică, semestrial, situaţia persoanelor nou-încadrate şi a celor cu funcţii de conducere sau coordonare ce trebuie instruite cu prioritate.
(5) Anual sau ori de câte ori situaţia impune, personalului sistemului administraţiei penitenciare i se aplică chestionare de evaluare pentru a se identifica gradul de cunoaştere a elementelor specifice conduitei etice.
(6) Consilierul de etică, împreună cu Direcţia management resurse umane din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, asigură instruirea şi informarea în domeniul eticii a cursanţilor şcolarizaţi de instituţiile de învăţământ pentru pregătirea poliţiştilor de penitenciare.
CAPITOLUL X
Dispoziţii finale
ART. 34
Informarea cu privire la prevederile Codului de etică
(1) La numirea în funcţie, personalului din sistemul administraţiei penitenciare i se aduc la cunoştinţă prevederile Codului de etică, iar angajatul este responsabil de respectarea acestuia.
(2) Personalul este informat cu privire la prevederile Codului de etică prin tipărirea şi afişarea acestuia în locuri vizibile, prin includerea în tematica de pregătire şi formare profesională, prin postarea în intranet şi pe pagina web a instituţiei.
(3) Pentru orice neclarităţi, întrebări sau asistenţă cu privire la conţinutul Codului de etică, precum şi pentru a primi în condiţii de deplină confidenţialitate îndrumare şi consiliere etică, personalul sistemului administraţiei penitenciare se adresează consilierului de etică.
ART. 35
Monitorizare
Consilierul de etică monitorizează aplicarea şi respectarea Codului de etică, consemnează sesizările de încălcare a normelor acestuia într-un registru special, conform modelului prevăzut în Instrucţiuni, în vederea urmăririi soluţionării, precum şi pentru întocmirea de rapoarte anuale în acest sens, conform procedurilor interne elaborate.
III. LEGEA Nr. 361/2022 din 16 decembrie 2022
privind protecţia avertizorilor în interes public
EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 1218 din 19 decembrie 2022
ART. 5
Modalităţi de raportare
(1) În temeiul prezentei legi, modalităţile de raportare sunt următoarele:
a) raportarea internă;
b) raportarea externă.
(2) Raportarea privind încălcări ale legii se efectuează, în principal, prin intermediul canalelor interne de raportare existente. Avertizorul în interes public care efectuează o raportare privind încălcări ale legii poate alege, însă, între canalul intern de raportare şi canalul extern de raportare. La alegerea canalului de raportare avertizorul în interes public poate lua în considerare aspecte precum:
a) existenţa riscului de represalii, în cazul raportării prin canalele interne;
b) imposibilitatea remedierii încălcării în mod eficace prin intermediul canalelor interne de raportare.
(3) În lipsa canalelor interne de raportare în cazul persoanelor juridice de drept privat cu mai puţin de 50 de lucrători, altele decât cele prevăzute la art. 9 alin. (4), avertizorul în interes public care efectuează o raportare privind încălcări ale legii utilizează canalul extern.
(4) Raportarea se face în scris, pe suport hârtie sau în format electronic, prin comunicare la liniile telefonice sau prin alte sisteme de mesagerie vocală, sau prin întâlnire faţă în faţă, la cererea avertizorului în interes public.
ART. 6
Conţinutul raportărilor
(1) Raportarea cuprinde, cel puţin, următoarele: numele şi prenumele, datele de contact ale avertizorului în interes public, contextul profesional în care au fost obţinute informaţiile, persoana vizată, dacă este cunoscută, descrierea faptei susceptibile să constituie încălcare a legii în cadrul unei autorităţi, instituţii publice, oricărei alte persoane juridice de drept public, precum şi în cadrul persoanei juridice de drept privat, precum şi, după caz, probele în susţinerea raportării, data şi semnătura, după caz.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), raportarea care nu cuprinde numele, prenumele, datele de contact sau semnătura avertizorului în interes public se examinează şi se soluţionează în măsura în care conţine indicii temeinice referitoare la încălcări ale legii.
ART. 7
Evidenţa raportărilor
(1) Raportările se înscriu într-un registru, care cuprinde data primirii raportării, numele şi prenumele, datele de contact ale avertizorului în interes public, obiectul raportării şi modalitatea de soluţionare. Autorităţile, instituţiile publice, alte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat şi autorităţile competente prevăzute la art. 3 pct. 15, prin persoana sau compartimentul desemnat potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) lit. c) au obligaţia de a păstra evidenţa raportărilor în registru. Registrul se ţine în format electronic. Autorităţile, instituţiile publice, alte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat cu cel puţin 50 de angajaţi, precum şi autorităţi competente potrivit prevederilor art. 3 pct. 15, prin persoana sau compartimentul desemnat, au obligaţia de a menţine statistici cu privire la raportările care privesc încălcări ale legii.
(2) Autorităţile, instituţiile publice, alte persoane juridice de drept public, precum şi persoanele juridice de drept privat păstrează evidenţa tuturor raportărilor primite cu respectarea cerinţelor privind confidenţialitatea. Raportările se păstrează 5 ani. După expirarea perioadei de păstrare de 5 ani, acestea se distrug, indiferent de suportul pe care sunt păstrate.
(3) În cazul în care pentru raportare se utilizează o linie telefonică sau un alt sistem de mesagerie vocală, persoana desemnată are obligaţia de a documenta raportarea în unul dintre următoarele moduri:
a) prin efectuarea unei înregistrări a conversaţiei într-o formă durabilă şi accesibilă, sub rezerva consimţământului avertizorului în interes public;
b) printr-o transcriere completă şi exactă a conversaţiei.
(4) În cazul în care pentru raportare se utilizează o linie telefonică sau un alt sistem de mesagerie vocală în care conversaţiile nu pot fi înregistrate, persoana desemnată are obligaţia de a întocmi un proces-verbal de transcriere completă şi exactă a conversaţiei. Persoanele desemnate oferă avertizorului în interes public posibilitatea de a verifica, de a rectifica şi de a-şi exprima acordul cu privire la procesul-verbal al conversaţiei, prin semnarea acestuia.
(5) În cazul în care avertizorul în interes public solicită ca raportarea să aibă loc în prezenţa persoanei desemnate, aceasta are obligaţia de a întocmi un proces-verbal de consemnare, într-o formă durabilă şi accesibilă, sub rezerva consimţământului avertizorului în interes public. Persoana desemnată oferă avertizorului în interes public posibilitatea de a verifica, de a rectifica şi de a-şi exprima acordul cu privire la procesul-verbal al conversaţiei, prin semnarea acestuia.
(6) În cazul în care avertizorul în interes public nu îşi exprimă consimţământul pentru transcrierea sau înregistrarea conversaţiei, acesta este îndrumat să raporteze în scris, pe suport hârtie, persoanei desemnate, sau în format electronic, la o adresă de poştă electronică dedicată.
(7) Termenul prevăzut la alin. (2) se aplică şi în cazul transcrierii prevăzute la alin. (3) lit. b) şi al proceselor-verbale prevăzute la alin. (4) şi (5).
ART. 8
Obligaţia de a păstra confidenţialitatea
(1) Persoana desemnată să soluţioneze raportarea are obligaţia de a nu dezvălui identitatea avertizorului în interes public şi nici informaţiile care ar permite identificarea directă sau indirectă a acestuia, cu excepţia situaţiei în care are consimţământul expres al acestuia.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), identitatea avertizorului în interes public şi orice altă informaţie prevăzută la alin. (1) pot fi divulgate numai în cazul în care acest lucru este o obligaţie impusă de lege, cu respectarea condiţiilor şi a limitelor prevăzute de aceasta.
(3) În cazul prevăzut la alin. (2), avertizorul în interes public este informat anterior, în scris, cu privire la divulgarea identităţii şi a motivelor divulgării datelor confidenţiale în cauză. Obligaţia nu există în cazul în care informarea ar periclita investigaţiile sau procedurile judiciare.
(4) Informaţiile din cuprinsul raportărilor care constituie secrete comerciale nu pot fi utilizate sau divulgate în alte scopuri decât cele necesare soluţionării raportării.
(5) Obligaţia de a păstra confidenţialitatea nu există în cazul în care avertizorul în interes public a dezvăluit în mod intenţionat identitatea sa în contextul unei divulgări publice.
(6) Obligaţia de a păstra confidenţialitatea se menţine şi în cazul în care raportarea ajunge din eroare la o altă persoană din cadrul autorităţii, instituţiei publice, oricărei alte persoane juridice de drept public, precum şi din cadrul persoanelor juridice de drept privat alta decât persoana desemnată. În acest caz, raportarea este înaintată, de îndată, persoanei desemnate.
CAPITOLUL III
Raportarea prin canale interne de raportare
ART. 9
Obligaţia de a institui canale interne de raportare
(1) Autorităţile, instituţiile publice, alte persoane juridice de drept public, indiferent de numărul de angajaţi, precum şi persoanele juridice de drept privat care au cel puţin 50 de angajaţi au obligaţia de a identifica sau institui canale interne de raportare şi de a stabili proceduri de raportare internă şi pentru efectuarea de acţiuni subsecvente. Terţul desemnat are obligaţia de a aplica procedura privind raportarea prevăzută la art. 10 alin. (1).
(2) Obligaţia de identificare sau de instituire a canalelor interne de raportare, de stabilire a procedurilor de raportare internă şi de efectuare de acţiuni subsecvente stabilite de către autorităţile şi instituţiile publice se aplică şi structurilor fără personalitate juridică ale acestora, care au cel puţin 50 de angajaţi.
(3) Unităţile administrativ-teritoriale cu mai puţin de 10.000 de locuitori sau cu mai puţin de 50 de lucrători se pot grupa şi pot utiliza sau partaja resurse în ceea ce priveşte primirea raportărilor referitoare la încălcări ale legii şi în ceea ce priveşte acţiunile subsecvente.
(4) Persoanele juridice de drept privat care au între 50 şi 249 de angajaţi se pot grupa şi pot utiliza sau partaja resurse în ceea ce priveşte primirea raportărilor referitoare la încălcări ale legii şi în ceea ce priveşte acţiunile subsecvente.
(5) Prevederile alin. (3) şi (4) nu aduc atingere obligaţiei de a păstra confidenţialitatea, de a informa avertizorul în interes public şi de a soluţiona raportarea.
(6) Persoanele juridice de drept privat care intră în domeniul de aplicare al actelor normative prevăzute în anexa nr. 3 instituie sau menţin canale interne de raportare şi proceduri pentru raportarea internă şi pentru întreprinderea unor acţiuni subsecvente, indiferent de numărul de angajaţi.
ART. 10
Procedura privind raportarea internă
(1) Procedurile de raportare internă şi de efectuare de acţiuni subsecvente trebuie să cuprindă următoarele elemente:
a) conceperea, instituirea şi gestionarea modalităţii de primire a raportărilor astfel încât să fie protejată confidenţialitatea identităţii avertizorului în interes public şi a oricărei părţi terţe menţionate în raportare şi să se împiedice accesul la raportare al personalului neautorizat;
b) obligaţia de a transmite avertizorului în interes public confirmarea primirii raportării, în termen de cel mult 7 zile calendaristice de la primirea acesteia;
c) desemnarea unei persoane, a unui compartiment sau a unui terţ, cu atribuţii în ceea ce priveşte primirea, înregistrarea, examinarea, efectuarea de acţiuni subsecvente şi soluţionarea raportărilor, care să acţioneze cu imparţialitate şi care să fie independent în exercitarea acestor atribuţii;
d) efectuarea cu diligenţă a acţiunilor subsecvente de către persoana desemnată;
e) obligaţia de informare a avertizorului în interes public cu privire la stadiul acţiunilor subsecvente, în termen de cel mult 3 luni de la data confirmării de primire sau, în cazul în care nu i s-a confirmat primirea raportării, de la expirarea termenului de 7 zile prevăzut la lit. b), precum şi, ulterior, ori de câte ori sunt înregistrate evoluţii în desfăşurarea acţiunilor subsecvente, cu excepţia cazului în care informarea ar putea periclita desfăşurarea acestora;
f) obligaţia de informare a conducătorilor autorităţilor, instituţiilor publice, altor persoane juridice de drept public, precum şi persoanelor juridice de drept privat, cu privire la modalitatea de soluţionare a raportării;
g) obligaţia de a furniza informaţii clare şi uşor accesibile privind procedurile de raportare externă către autorităţile competente şi, după caz, către instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii Europene;
h) obligaţia de informare a avertizorului în interes public cu privire la modalitatea de soluţionare a raportării.
(2) Persoana desemnată, precum şi mijloacele de raportare trebuie aduse la cunoştinţa fiecărui angajat, prin afişare pe pagina de internet a instituţiei şi prin afişare la sediu, într-un loc vizibil şi accesibil. Angajatorul trebuie să se asigure că, în orice moment, cel puţin un mijloc de raportare este accesibil.
ART. 11
Clasarea raportării interne
(1) Raportarea se clasează atunci când:
a) nu conţine elementele prevăzute la art. 6, altele decât datele de identificare a avertizorului în interes public, iar persoana desemnată a solicitat completarea acesteia în termen de 15 zile, fără ca această obligaţie să fie îndeplinită;
b) raportarea este transmisă anonim şi nu conţine suficiente informaţii referitoare la încălcări ale legii, care să permită analizarea şi soluţionarea raportării, iar persoana desemnată a solicitat completarea acesteia în termen de 15 zile, fără ca această obligaţie să fie îndeplinită.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a), soluţia de clasare se comunică avertizorului în interes public, cu indicarea temeiului legal.
(3) În cazul în care o persoană face mai multe raportări cu acelaşi obiect, acestea se conexează, avertizorul în interes public urmând să primească o singură informare. Dacă după trimiterea acesteia se primeşte o nouă raportare cu acelaşi obiect, fără a prezenta informaţii suplimentare care să justifice o acţiune subsecventă diferită, aceasta se clasează.
(4) Persoana desemnată în conformitate cu art. 10 alin. (1) lit. c) poate decide încheierea procedurii dacă după examinarea raportării se constată că este o încălcare în mod clar minoră şi nu necesită acţiuni subsecvente suplimentare, altele decât închiderea procedurii. Această prevedere nu aduce atingere obligaţiei de a păstra confidenţialitatea, de a informa avertizorul în interes public şi nu aduce atingere nici altor obligaţii sau altor proceduri aplicabile de remediere a încălcării raportate.
(5) Soluţia de clasare se comunică avertizorului în interes public, cu indicarea temeiului legal.
CAPITOLUL IV
Raportarea prin canale externe de raportare
ART. 12
Autorităţile competente
(1) Canalele externe de raportare sunt reprezentate de autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15.
(2) În situaţia în care, potrivit legilor speciale, competenţa de a primi şi efectua acţiuni subsecvente revine autorităţilor prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. a), raportările primite de Agenţie se redirecţionează, de îndată, către acestea, cu păstrarea garanţiilor privind confidenţialitatea şi integritatea. Autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. a) au obligaţia de a redirecţiona către Agenţie, de îndată, raportarea care este de competenţa acesteia.
(3) Agenţia are obligaţia de a redirecţiona, de îndată, raportarea în vederea soluţionării şi către autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. c), după caz, atunci când nu are competenţa de a examina şi de a efectua acţiuni subsecvente. Redirecţionarea se realizează cu păstrarea garanţiilor privind confidenţialitatea şi integritatea.
(4) Autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. c) au obligaţia de a redirecţiona către Agenţie, de îndată, raportarea greşit îndreptată. Agenţia va redirecţiona raportarea, în funcţie de obiectul acesteia, potrivit alin. (3), urmând ca avertizorul în interes public să fie înştiinţat despre aceasta. Redirecţionarea se realizează cu păstrarea garanţiilor privind confidenţialitatea şi integritatea.
(5) Autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15 au obligaţia înştiinţării avertizorului în interes public cu privire la redirecţionare, în termen de 3 zile lucrătoare de la aceasta.
ART. 13
Drepturi şi obligaţii ale autorităţilor competente
(1) În soluţionarea raportării şi efectuarea de acţiuni subsecvente, Agenţia şi autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. c) au următoarele drepturi:
a) de a solicita documentele deţinute de autorităţile, instituţiile publice, persoanele juridice de drept public şi persoanele juridice de drept privat, indiferent de forma acestora, şi de a primi copii ale acestora;
b) de a solicita informaţii de la autorităţile, instituţiile publice, persoanele juridice de drept public şi persoanele juridice de drept privat, de la avertizorul în interes public, persoana vizată şi orice altă persoană care poate oferi informaţii în vederea soluţionării raportărilor. Solicitarea de informaţii se poate realiza inclusiv prin invitarea la sediul autorităţilor competente.
(2) În soluţionarea raportării şi efectuarea de acţiuni subsecvente, Agenţia şi autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. c) au următoarele obligaţii:
a) primesc, examinează şi răspund la raportări, scop în care desemnează persoane cu aceste atribuţii;
b) efectuează acţiuni subsecvente referitoare la încălcări ale legii;
c) asigură confidenţialitatea raportării;
d) asigură păstrarea raportărilor o perioadă de 5 ani de la momentul înregistrării pentru a permite efectuarea de verificări suplimentare;
e) menţin contactul cu avertizorul în interes public, în vederea solicitării de informaţii suplimentare şi informării, potrivit prevederilor art. 3 pct. 14;
f) informează avertizorul în interes public cu privire la modalitatea de soluţionare a raportării.
(3) Autorităţile prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. a) şi c) au obligaţia de a asigura instruirea persoanelor desemnate să soluţioneze raportările.
(4) Modalităţile efective de aducere la îndeplinire a drepturilor şi obligaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabilesc prin ordin al preşedintelui Agenţiei şi, după caz, prin acte ale autorităţilor prevăzute la art. 3 pct. 15.
ART. 14
Atribuţiile Agenţiei
În aplicarea prezentei legi, Agenţia îndeplineşte următoarele atribuţii în legătură cu raportările privind încălcări ale legii:
a) soluţionează raportările care intră în competenţa sa;
b) înaintează raportarea către autoritatea competentă să o soluţioneze, în funcţie de obiectul acesteia;
c) transmite în timp util informaţiile conţinute în raportare către instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile competente ale Uniunii Europene, după caz, în vederea efectuării de acţiuni subsecvente, potrivit legii;
d) organizează periodic activităţi de informare publică cu privire la procedura de raportare a încălcărilor legii şi la măsurile de protecţie;
e) asigură consilierea, la cerere, angajatorilor în elaborarea şi, după caz, revizuirea procedurilor prevăzute la art. 9 alin. (1);
f) asigură instruirea persoanelor desemnate să soluţioneze raportări;
g) oferă consiliere confidenţială, la cerere, persoanelor care intenţionează să efectueze o raportare cu privire la procedura de raportare, de examinare şi de soluţionare a raportării;
h) formulează propuneri de modificare şi completare a legislaţiei în materie;
i) cooperează cu instituţii şi organizaţii similare din Uniunea Europeană şi din alte ţări şi cu organizaţii neguvernamentale.
ART. 15
Obligaţia de informare
(1) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de prezenta lege, Agenţia are obligaţia de a publica pe pagina de internet a instituţiei, într-o secţiune separată, uşor de identificat şi de accesat, cel puţin următoarele informaţii:
a) condiţiile pentru a beneficia de protecţie în temeiul prezentei legi;
b) informaţiile de contact pentru efectuarea raportării: adresa poştală şi electronică pentru efectuarea raportării, numerele de telefon, menţiunea privind înregistrarea conversaţiilor telefonice;
c) procedura aplicabilă raportării privind încălcarea legii, inclusiv modul în care Agenţia poate solicita avertizorului în interes public să clarifice informaţiile raportate sau să furnizeze informaţii suplimentare, termenul pentru a informa avertizorul în interes public, precum şi tipul şi conţinutul informării;
d) obligaţia de păstrare a confidenţialităţii cu privire la identitatea avertizorului în interes public;
e) obligaţia de a asigura informarea avertizorilor în interes public cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, potrivit dispoziţiilor din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor) şi din Legea nr. 363/2018 privind protecţia persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autorităţile competente în scopul prevenirii, descoperii, cercetării, urmăririi penale şi combaterii infracţiunilor sau al executării pedepselor, măsurilor educative şi de siguranţă, precum şi privind libera circulaţie a acestor date şi dispoziţiilor din Regulamentul (UE) 2018/1.725 al Parlamentului European şi al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 şi a Deciziei nr. 1.247/2002/CE;
f) natura acţiunilor subsecvente care pot fi întreprinse în vederea soluţionării raportărilor;
g) măsurile reparatorii şi modalităţile de asigurare a protecţiei împotriva represaliilor;
h) informaţii privind datele de contact şi intervalul de timp în care persoanele desemnate din cadrul Agenţiei asigură consilierea persoanelor care intenţionează să efectueze o raportare;
i) un model de declaraţie cuprinzând condiţiile în care avertizorul în interes public este protejat de răspunderea pentru încălcarea confidenţialităţii.
(2) Agenţia publică anual, pe pagina de internet a instituţiei, statistici privind numărul de raportări primite, numărul de examinări şi acţiuni subsecvente iniţiate şi informările transmise, precum şi, în cazul în care sunt confirmate, prejudiciul financiar estimat şi sumele recuperate în urma raportărilor.
(3) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) revin şi autorităţilor prevăzute la art. 3 pct. 15 lit. a) şi c).
ART. 16
Persoane responsabile
(1) În vederea soluţionării raportărilor se înfiinţează în cadrul Agenţiei o structură specializată distinctă, organizată potrivit regulamentului de organizare şi funcţionare al instituţiei.
(2) Agenţia, prin ordin al preşedintelui, desemnează inspectori de integritate cu atribuţii de gestionare a raportărilor referitoare la încălcări ale legii, denumiţi în continuare persoane responsabile.
ART. 17
Procedura raportării externe
(1) După primirea raportării, Agenţia, prin structura de specialitate, are obligaţia înregistrării, confirmând primirea, de îndată, dar nu mai târziu de 7 zile calendaristice de la data primirii, cu excepţia cazului în care avertizorul în interes public a solicitat în mod expres altfel sau atunci când Agenţia consideră, în mod rezonabil, că o confirmare a primirii raportării ar periclita protecţia identităţii avertizorului în interes public.
(2) După înregistrarea raportării, persoana desemnată efectuează o primă examinare a acesteia, în ceea ce priveşte îndeplinirea prevederilor art. 2, art. 5 alin. (3) şi art. 6.
(3) Prevederile art. 10 şi 11 se aplică, în mod corespunzător, şi procedurii raportării externe.
(4) Dacă pe baza informaţiilor conţinute în raportare există indicii privind existenţa unei încălcări a legii, persoana desemnată procedează la examinarea propriu-zisă.
(5) Agenţia are competenţa de a solicita, colecta şi prelucra date şi informaţii cu privire la raportarea înregistrată. De asemenea, Agenţia are dreptul să solicite motivat, autorităţilor, instituţiilor publice, altor persoane juridice de drept public, precum şi persoanelor juridice de drept privat documentele şi informaţiile necesare soluţionării raportării, cu obligaţia păstrării confidenţialităţii. Acestea sunt obligate să răspundă solicitării Agenţiei în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la primirea solicitării.
(6) Agenţia este obligată să informeze avertizorul în interes public, potrivit prevederilor art. 3 pct. 14, într-un termen rezonabil, care să nu depăşească 3 luni sau, în cazuri justificate, 6 luni de la primirea raportării, precum şi ori de câte ori sunt înregistrate evoluţii în desfăşurarea acţiunilor subsecvente, cu excepţia cazului în care informarea ar putea periclita desfăşurarea acestora.
(7) După finalizarea examinării, persoana desemnată întocmeşte un raport care cuprinde următoarele elemente: prezentarea situaţiei care a făcut obiectul raportării, inclusiv descrierea informaţiilor aduse la cunoştinţa Agenţiei prin raportarea înregistrată şi, după caz, prin comunicarea către autorităţile, instituţiile publice, alte persoane juridice de drept public vizate, precum şi către persoanele juridice de drept privat, de concluzii şi recomandări care pot cuprinde referiri la eventuale măsuri de protecţie.
(8) Modalitatea de soluţionare se comunică în termen de 5 zile de la finalizarea examinării către avertizorul în interes public şi persoana vizată.
(9) Prevederile alin. (2) – (8), art. 8 alin. (6) şi art. 14 lit. f) se aplică, în mod corespunzător, tuturor autorităţilor competente prevăzute la art. 3 pct. 15.
(10) Raportările care privesc preşedintele şi vicepreşedintele Agenţiei, precum şi personalul acesteia, se examinează şi se soluţionează în cadrul Consiliului Naţional de Integritate.
ART. 18
Revizuirea procedurilor
(1) Autoritatea competentă să primească raportări are obligaţia de a analiza şi, după caz, de a-şi revizui procedura de primire a raportărilor şi de efectuare a acţiunilor subsecvente, la intervale regulate, dar cel puţin o dată la 3 ani.
(2) La revizuirea acestor proceduri, autoritatea competentă ţine cont de experienţa sa şi de cea a altor autorităţi competente şi îşi adaptează procedurile în consecinţă.
CAPITOLUL V
Divulgări publice
ART. 19
Divulgarea publică
(1) Avertizorul în interes public care divulgă public informaţii privind încălcarea legii beneficiază de protecţie în cazul în care este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:
a) a raportat mai întâi intern şi extern sau direct extern, potrivit cap. III şi IV, însă consideră că nu au fost dispuse măsuri corespunzătoare în termenul prevăzut la art. 17 alin. (6);
b) are motive întemeiate să considere că:
1. încălcarea poate constitui un pericol iminent sau evident pentru interesul public sau riscul unui prejudiciu care nu mai poate fi remediat; sau
2. în cazul raportării externe există un risc de represalii sau o probabilitate redusă ca încălcarea să fie remediată în mod eficace având în vedere circumstanţele specifice ale raportării.
(2) Sesizarea privind încălcarea legii prin divulgare publică se poate adresa presei, organizaţiilor profesionale, sindicale sau patronale, organizaţiilor neguvernamentale, comisiilor parlamentare sau prin punerea la dispoziţie în orice mod în spaţiul public a informaţiilor referitoare la încălcări ale legii.
