Despre noi – Penitenciarul Tulcea

SCURT ISTORIC AL PENITENCIARULUI TULCEA

ÎNFIINŢARE:

După Războiul de Independenţă (1877 – 1878), după 460 de ani de stăpânire otomană, Dobrogea va reintra în componenţa statului român, devenind reşedinţa judeţului cu acelaşi nume.
În acest context, la începutul anului 1879, a luat fiinţă în oraşul Tulcea, aşezământul penitenciar, măsură consfinţită prin decretul domnesc nr. 160, publicat în „Monitorul Oficial”, nr. 16 din 20 ianuarie 1879. Acest act semnat de domnitorul României, Carol I şi contrasemnat de ministrul de interne – I.C. Brătianu, hotăra construirea Arestului Preventiv Tulcea şi stabilea Statutul Personalului Închisorilor din Tulcea şi Constanţa.
Clădirea Arestului Preventiv Tulcea avea să fie construită pe actuala stradă Babadag nr. 142, fiind finalizată în anul 1892, costând suma de 114.000 lei.
Noul aşezământ penitenciar era construit pe principii moderne, cuprinzând camere de deţinere, sală pentru învăţătură, sală de mese pentru bărbaţi şi pentru femei, infirmerie, atelier pentru confecţionarea rogojinilor, capelă de rugăciune etc. În spatele Arestului se afla o grădină de zarzavat cultivată şi întreţinută de deţinuţi, o vie şi o mică livadă de pomi fructiferi. Într-un document al timpului se menţiona:

„sunt puţine judeţe care au un local propriu şi atât de bine amenajat”.

De-a lungul timpului şi a evoluţiei istoriei în raport de regimurile politice şi formele de guvernământ, Arestul a suferit diverse modificări de structură, organizatorice şi fizice.
Prin Decretul Prezidenţial nr. 125 din 31 iulie 1977 se vor desfiinţa o serie de penitenciare printre care şi cel din Tulcea. Localul penitenciarului avea să fie repartizat unei cooperative meşteşugăreşti.
În mai 1983 Penitenciarul Tulcea a fost reînfiinţat, funcţionând ca unitate de sine stătătoare începând cu 1 septembrie 1983.
În custodia Penitenciarului au fost toate categoriile de deţinuţi de drept comun, politici, bărbaţi şi femei.
Penitenciarul Chilia – Veche (formaţia 0600) a luat fiinţă la 1 ianuarie 1956, datorită următoarelor motivaţii:

a) – încarcerarea opozanţilor regimului comunist (contrarevoluţionari) în această zonă izolată a României, după modelul sovietic;

b) – concentrarea unor forţe de muncă necesare pentru valorificarea resurselor naturale ale Deltei Dunării (stuf şi agricultură extensivă).

În acest sens, au fost aduşi la Chilia – Veche atât deţinuţi de drept comun, dar şi un important număr de deţinuţi politici din celelalte penitenciare şi colonii de muncă. Condamnaţii locuiau în barăci confecţionate din chirpici sau din stuf.

Începând cu toamna anului 1956, se vor construi noi dormitoare pentru condamnaţi, două la Centru, cu o capacitate de 144 de paturi şi două la Secţia Tătaru, cu o capacitate de 320 de paturi, restul deţinuţilor locuind în dormitoare provizorii. Se vor lua măsuri şi pentru construirea unor băi, atât la Centrul penitenciarului, cât şi la Secţia Tătaru.

În 1990 – Penitenciarul Chilia Veche devine Secţia exterioară a Penitenciarului Tulcea
Suprafaţă: 192.872 mp.

MODERNIZAREA PENITENCIARULUI TULCEA

1993 – începe construirea noului local de deţinere din Tulcea
3 tronsoane şi anexe
Primul tronson 67 camere de deţinere cu grupuri sanitare, cabinete medicale şi cluburi finalizat la finele lui 1996
Al 2-lea tronson finalizat 2000
Al 3-lea tronson finalizat 2004
Suprafaţă: 16.331 mp
Gospodăria Agrozootehnică:
Tulcea: 505.915 mp.
Chilia Veche: 1.050.993 mp.
Sector vegetal
Sector zootehnic

Dovezile trecutului unităţii, lăsate de cadrele care au muncit în condiţii mult mai grele, demonstrează că atunci când există pasiune pentru această activitate complexă şi voinţă de a duce la îndeplinire obiectivele propuse, rezultatele nu întârzie să apară şi să rămână mărturie pentru cei care duc mai departe o moştenire de peste 130 de ani.

Navigare