Penitenciarul Miercurea Ciuc este situat în centrul municipiului Miercurea Ciuc, în S-E judeţului Harghita, depresiunea Ciucului, într-o zona friguroasă, cu o temperatură medie de -15 până la -30 gr. C (aproximativ 5 luni pe an).
Clădirea penitenciarului Miercurea Ciuc datează din perioada anilor 1896 – 1898 (aspect ce reiese din documentele existente la arhiva unităţii).
Din documentele păstrate, reiese că activitatea Închisorii Parchetului Tribunalului Miercurea Ciuc a început la data de 15 mai 1923. Prin noua lege de organizare, din 27 iulie 1929, pusă în aplicare din 01.01.1930, Administraţia Penitenciară este intitulată „Direcţiunea Generală a Penitenciarelor şi Institutelor de Prevenţie”. De asemenea, în locul denumirii de „închisoare” se va întrebuinţa cuvântul „penitenciar”.
Prin decizia nr. 36949 din 29 decembrie 1929 a ministrului Justiţiei, Grigore Iunian, se făcea clasificarea penitenciarelor. Penitenciarul Miercurea-Ciuc era încadrat în categoria penitenciarelor judeţene clasa I, alături de cele din Constanţa,Alba-Iulia,Cluj,Făgăraş,Hunedoara,Trei-Scaune s.a.
Primul director la Penitenciarului Miercurea-Ciuc a fost subofiţerul de aviaţie Manariu Emil, născut în anul 1884 la Vaslui , având ca personal de serviciu 4 gardieni. Pe măsură ce sporeşte numărul arestaţilor, creşte şi numărul personalului de serviciu. Astfel, în martie 1924 se aflau 51 de arestaţi : 48 bărbaţi si 3 femei “ toti cu atitudine paşnică ” şi un număr de 11 angajaţi : 1 director, 1 contabil, 1 prim-gardian si 8 gardieni.
Clădirea Penitenciarului Miercurea-Ciuc a fost construită între anii 1896 – 1898, cu etaj şi alte două corpuri cu parter, având 23 de celule, 4 săli şi un antreu.
Referitor la categoriile de deţinuţi ce s-au perindat de-a lungul anilor prin acest loc de deţinere, putem arăta, având la baza documente arhivate, următoarele :
- de la înfiinţare, respectiv din data de 15.05.1923 şi până în anul 1940 – au fost încarceraţi deţinuţi de drept comun;
- pentru perioada 1940 – 1947 nu se regăseşte în acte vreo menţiune cu privire la categoria deţinuţilor. Totuşi, în acea perioadă, în apropierea oraşului Miercurea Ciuc, a existat un lagăr de concentrare pentru deţinuţi politici, iar acest lucru ne conduce la concluzia că în Pe nitenciarul Miercurea Ciuc au fost încarceraţi, în acea perioadă, deţinuţi de asemenea categorie;
- între anii 1947-1950 se evidenţiază prezenţa deţinuţilor politici şi de drept comun;
- începând cu anul 1964 profilul penitenciarului este pe deţinuţi de drept comun.
În anii 1940-1941, la Penitenciarul Miercurea-Ciuc a fost deţinut fruntaşul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu, şi de asemenea, timp de o lună, în martie 1956, Elena Pătrăşcanu, soţia lui.
Prin Decretul nr. 225/1977, Penitenciarul Miercurea-Ciuc a fost desfiinţat la 31 iulie 1977, fiind reînfiinţat la 01 mai 1983.
Conform Registrului Istoric al Penitenciarului Miercurea Ciuc, completat cu sprijinul Arhivelor Naţionale Harghita, începând cu anul 1947, an în care reapar în arhivă unele documente privitoare la Penitenciarul Miercurea Ciuc, reies următorii directori sau comandanţi ai unităţii:
1947-1948 – Director Alexandru Semnicean
1948-1956 – Director Kopacz Toma
1956-1957 – Comandant Fleseru Mihai
1957-1962 – Comandant Humulescu Manole
1962-1966 – Comandant Dragomir Gheorghe
1966-1974 – Comandant Munteanu Toader
1974-1977 – Comandant Csoma Josif
1977-1983 – desfiinţat
1983-1984 – Comandant Mic Alexandru
1984- 31.03.1986– Maior Popovici Aurel
01.04.1986- 28.01.1990- General de brigadă Petru ROMAN
29.01.1990- 31.10.1996 – Colonel Geza SZOLLOSI
01.11.1996- 16.03.2009- comisar șef Gelu FERȚU
01.04.2009- 07.06.2011 comisar șef Ioan BLAGA
08.06.2011- 30.11.2012 comisar șef Arpad GALL
01.12.2012- 30.05.2016 comisar șef Ioan BLAGA
31.05.2016- 31.01.2021 comisar șef de poliție penitenciară Zoltan MIKLOS
01.02.2021- 07.04.2022 comisar șef de poliție penitenciară Cristinel GHERGHEL
08.04.2022- prezent: comisar șef de poliție penitenciară Octavian POP
Dacă până nu de mult, singura misiune a penitenciarului românesc, a fost aceea de pază şi escortare a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, astăzi suntem preocupaţi în mod deosebit de resocializarea şi reinserţia socială a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate, suntem preocupaţi de respectarea drepturilor şi libertăţilor acestora şi de transformarea penitenciarului într-un serviciu social aflat în slujba comunităţii.
Educaţie şi Asistenţă Psihosocială
Penitenciarul este un univers revoltător, fascinant, o lume în permanentă implozie psihologică, coordonatele de existenţă sunt crima, eşecul, stresul, disperarea, neputinţa.
Mediul închis, în genere creează un tip aparte de relaţii interpersonale care au un conţinut, o dinamică şi modalităţi aparte de structurare şi manifestare, astfel, universul uman penitenciar este dificil de pătruns şi nu rareori greu de exprimat în termeni statistici
Provocările secolului XXI formarea continuă, învăţarea pe tot parcursul vieţii, comunicarea umană, toleranţa şi accesibilitatea la cunoaştere, la valorile culturale definesc permanent disponibilitatea noastră la satisfacerea nevoilor socio-educaţionale a persoanelor private de libertate.
În acest context folosim la maximum potenţialul de reabilitare al persoanelor private de libertate, dezvoltarea aptitudinilor, menţinerea şi îmbunătăţirea echilibrului psiho-comportamental, menţinerea contactului cu societatea civilă, pe întreg parcursul executării pedepsei.
Asistenţă religioasă
Activitatea de consiliere religioasă concertată coerent şi judicios cu activităţile socio-educaţionale, contribuie la menţinerea unui climat de ordine şi disciplină în rândul persoanelor private de libertate prin diminuarea tensiunilor sufleteşti şi crearea în acelaşi timp a unor premise concrete în procesul de resocializare şi reintegrare socială a acestora după liberare.
Activităţi ca – studiul Sfintei Scripturi, cântările religioase, predicile, meditaţiile, temele săptămânale de consiliere religioasă, asigură un program amplu de educaţie religioasă şi de morală creştină.
Legătura cu familia
Familia o importantă resursă în reabilitarea persoanei private de libertate, impune atenţie deosebită din partea administraţiei penitenciarului.
Astfel am amenajat un spaţiu atât de acceptabil şi confortabil, pe cât permite securitatea, pentru desfăşurarea vizitelor cu membrii de familie şi chiar păstrarea relaţiilor de familie pentru cei care îndeplinesc anumite criterii.
Cazarea şi hrănirea persoanelor private de libertate
Persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun, fiecăreia punându-i-se la dispoziţie un pat, iar camerele de cazare şi celelalte încăperi destinate persoanelor private de libertate dispun de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător.
Administraţia penitenciarului asigură condiţii adecvate şi personalul necesar pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei potrivit normelor de igienă a alimentaţiei. Normele minime obligatorii de hrană sunt stabilite în urma consultării unor specialişti în nutriţie.
Asistenţa medicală
Intervenţia medicală – examinarea, tratamentul medical în scop preventiv, terapeutic sau de reabilitare;
Acordăm asistenţă medicală primară – furnizam Ingrijiri de sănătate cuprinzătoare, de prim-contact, indiferent de natura problemei de sănătate, în contextul unei relaţii continue cu persoanele private de libertate, în prezenţa bolii sau in absenta acesteia;
De asemenea acordăm asistenţă medicală de urgenţă – toate serviciile medicale acordate în condiţii critice care pun în pericol viaţa pacientului;
Munca cu persoanele private de libertate
Astăzi ne străduim să apropiem mai mult munca în penitenciar – atât în privinţa formării profesionale, cât şi a activităţilor productive – de realitatea exterioară.
