SCURT ISTORIC
Penitenciarul Mărgineni se află situat în satul I.L. Caragiale, la intersecţia dintre şoselele ce leagă oraşele Ploieşti, Târgovişte şi Moreni.
Satul aparţine de comuna cu acelaşi nume. Localitatea este situată în partea de Est a judeţului Dâmboviţa, ocupă o suprafaţă de 62 km2 şi are un relief de deal şi câmpie.
În trecut, satul s-a numit Haimanale, numele actual primindu-l de la marele dramaturg I.L. Caragiale, născut aici la 30 ianuarie 1852.
DE LA MĂNĂSTIRE LA PENITENCIAR…
Ctitorită în secolul al XV-lea de către vornicul Drăghici Mărgineanu, Mănăstirea Mărgineni sau Mănăstirea de pe Cricov, a fost una dintre cele mai vechi lăcaşuri religioase din Ţara Românească, apreciată de istoricul Nicolae Iorga ca un important edificiu religios cantacuzinesc.
Edificiul a fost întărit cu ziduri de cetate în vremea postelnicului Constantin Cantacuzino (1646) şi a fiului acestuia, Stolnicul Constantin Cantacuzino (1681).
Mănăstirea a adăpostit şi importanta bibliotecă a Stolnicului Constantin Cantacuzino, unul dintre cele mai mari aşezăminte culturale de acest fel din secolul al XVII-lea.
Din documentele vremii reiese că trecerea de la mănăstire la penitenciar s-a realizat între anii 1840 şi 1869, perioadă în care aşezământul religios a servit şi ca loc de recluziune pentru persoanele care contestau ordinea de drept a statului.
Chiliile mănăstirii l-au găzduit, între anii 1840 şi 1843, pe marele istoric şi om de cultură Nicolae Bălcescu, care, datorită activităţii sale revoluţionare, era considerat la vremea aceea un om potrivnic conducerii statului. Nicolae Bălcescu a studiat biblioteca Stolnicului Constantin Cantacuzino şi arhiva mănăstirii şi a conceput studiul „Puterea armată şi arta militară la români”. Tot aici a scris despre biografia postelnicului Constantin Cantacuzino.
În anul 1869, din ordinul Ministrului de Interne de atunci, Dimitrie Bolintineanu, mănăstirea a fost transformată definitiv într-un aşezământ de tip concentraţionar.
Cu excepţia perioadei de timp din primul război mondial, când închisoarea a fost transformată în cetate de către armata germană, în incinta fostei mânăstiri a fost loc de deţinere.
Anul 1949 a marcat transformarea închisorii într-un aşezământ modern, prin construirea unui pavilion de detenţie.
În anul 1951 s-a înfiinţat şi componenta productivă, prin construirea a trei hale de producţie, cu o suprafaţă totală de 2500 mp. Construcţia Fabricii de Mobilă I.L. Caragiale a fost definitivată în 1963, aceasta funcţionând în decursul anilor şi ca un important centru de calificare pentru persoanele private de libertate din Penitenciarul Mărgineni şi din alte penitenciare din ţară, în meserii cum ar fi: tâmplar universal, tâmplar manual, lăcuitor lemn, ambalator.
ÎN PREZENT…
Penitenciarul Mărgineni este profilat pe deţinerea în custodie a persoanelor care executată sancţiuni privative de libertate în regimurile de maximă siguranţă şi închis. Unitatea are în custodie persoane arestate preventiv şi condamnate definitiv la pedepse privative de libertate, de regulă mai mari de 10 ani.
Activităţi desfăşurate cu deţinutii: productie la puncte de lucru exterioare si puncte de lucru interioare, deservire a unitatii, în folosul comunităţii, cultural educative, sportive si religioase, de intervenţie psihosocială.
REPERE GEOGRAFICE, TURISTICE
Expoziţia Memorială I.L.Caragiale.
Cel mai reprezentativ punct turistic se află în comună, la 200 m de penitenciar.
Aici pot fi urmărite facsimilele scrisorilor trimise de mama scriitorulu, imagini din viaţa acestuia, ediţii ale operelor sale şi afişe ale spectacolelor realizate de-a lungul timpului după piesele sale. De asemenea, mai pot fi văzute şi unele obiecte care au aparţinut dramaturgului.
Tot pe DN 72 se află şi Monumentul Eroilor, monument ce datează din anul 1949.
Un alt punct turistic se află pe DJ 710 şi-l constituie Placa Memorială ridicată pe locul unde a existat casa în care s-a născut scriitorul I.L.Caragiale. Placa a fost dezvelită cu ocazia centenarului naşterii dramaturgului, ocazie la care a fost prezent şi scriitorul Mihail Sadoveanu.
Zimbraria „Neagra” de la Bucsani
