În contextul actual schimbarile in societatea romaneasca au un iz de normalitate, asfel incat omul simplu a devenit debusolat, gasind tot mai greu „paiul” de care sa se agate pentru gasirea unui liman.
In urma unui articol aparut acum cativa ani intr-o publicatie straina, cadrele de penitenciar din Romania erau prezentate ca fiind „niste gardieni cu cefele groase care privesc, stand cracanati, din spatele unor gratii groase din fier masiv”.
In acest sens, demilitarizarea sistemului penitenciar a survenit ca o reactie normala si fireasca asociata eforturilor de integrare a societatii romanesti in valorile comunitatii statelor europene.
Teoretic, aplicarea noului statut „ad literam” da posibilitatea schimbarii sistemului din temelii: de la aspectul exterior al gardienilor si schimbarea modului de lucru cu persoanele private de libertate, pana la schimbarea mentalitatii celor implicati. Insa nu intotdeauna principiile teoretice se aplica cu exactitate in practica.
Un atribut al demilitarizarii il constituie posibilitatea actualilor functionari publici cu statut special (fostii ofiteri si subofiteri), constitutionala si statutara totodata, de a se asocia liber in sindicate si alte forme de asociere (art. 40 din Constitutia Romaniei, art. 35 din Legea 293/2004).
Pentru fostii militari, posibilitatea de a participa efectiv la stabilirea conditiilor de desfasurare a activitatii in cadrul propriei organizatii reprezinta o oportunitate ce parea de neimaginat doar cu cateva luni in urma.