Prezentare Penitenciarul Giurgiu – Scurt istoric
Penitenciarul Giurgiu este situat în partea de Nord – Vest a municipiului Giurgiu
Lucrările de construcţie ale penitenciarului au început în anul 1994, iar în toamna anului 2000 a început activitatea de selecţionare a cadrelor pentru încadrarea cu personal conform ordinelor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Arhitectura în care a fost proiectat şi construit Penitenciarul Giurgiu este una modernă care corespunde în totalitate standardelor internaţionale specifice acestor instituţii, având o capacitate proiectată de cazare pentru aproximativ 1500 persoane private de libertate.
Penitenciarul Giurgiu este organizat şi funcţionează în subordinea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în baza prevederilor H.G. Nr. 756/2016 din 12 octombrie 2016 pentru organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 652/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei
Activitatea Penitenciarului Giurgiu este coordonata direct de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.
Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor prezintă informații relevante referitoare la unitățile penitenciare, cu scopul declarat de a promova o imagine corectă a sistemului, în rândul opiniei publice românești. Promovează, totodată, munca asiduă a lucrătorilor din penitenciare, în demersul, deloc ușor, de a schimba mentalități, de a readuce alături de familie și comunitate, speranța.
Datare istorică a localităţii Giurgiu
Cele mai vechi mărturii ale unei așezări omenești în arealul Giurgiului datează din Mezolitic (mileniile 10-7 î.Hr). După cum atestă cercetările arheologice, zona Giurgiului a fost dens populată în perioada dacă (secolul I î.Hr). Se ipotizează că în apropiere era localizată capitala lui Burebista, la Popești, pe râul Argeș. Împăratul roman Iustinian (483-565) a construit aici orașul „Theodorapolis”.
S-a propagat până în zilele noastre, ipoteza că orașul Giurigiu ar fi fost fondat de genovezi și numit după sfântul protector al Genovei („San Giorgio”). Această credință apărută în secolul al XIX-lea, deși larg difuzată, a fost respinsa ulterior de specialiși și ea nu mai constituie astăzi o ipoteză de lucru valabilă .
Prima mențiune sigură a cetății Giurgiu este în documentul „Codex Latinus Parisinus” de la începutul secolului al XV-lea, sub forma „Zorio”. Mențiunea alăturată: „loc pustiu” sugerează distrugerea cetății în timpul campaniei otomane din 1394 împotriva lui Mircea cel Bătrân.
În 1420 a fost cucerit de Imperiul Otoman care dorea astfel să dețină controlul traficului pe Dunăre. Otomanii au numit Giurgiul „Yergöğü”.
Fiind un oraș fortificat, Giurgiul a jucat un rol important în războaiele frecvente dintre români și turci pentru controlul Dunării, în special în încercările lui Mihai Viteazu de a stăvili atacurile turcești, iar mai apoi în războaiele ruso-turce. În 1659 Giurgiul a fost ars din temelii. În 1829 zidurile și fortificațiile au fost complet distruse, astfel că singura apărare care-i mai rămânea era castelul amplsat pe insula Slobozia, legată de țărm cu un pod.
Prima cale ferată din Regatul României a fost construită între București și Giurgiu, stația de la Giurgiu fiind inaugurată la 1 noiembrie 1869. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reședința județului Vlașca.
Ruinele Cetăţii Giurgiu
Sunt localizate în partea sudică a oraşului, pe malul nordic al canalului Plantelor. Cetatea a fost ocupată de turci în 1420, recucerind în 1595 de Mihai Viteazul, reluată apoi de turci care au stăpânit-o până în 1829, potrivit tratatului de la Adrianopol, care a consemnat şi distrugerea ei. Construită solid şi mereu întărită, cetatea este cunoscută şi sub numele de castelul San Giorgio – avea, după cum scrie Nicolae Bălcescu în „Istoria Românilor sub Mihai Vodă Viteazul”, „ziduri tari, dar fără valuri de pământ şi fără flancuri la ziduri, având numai turnurile împrejur şi înlăuntru un turn mare (donjon)”
Muzeul luptei pentru independenta poporului roman
A fost inaugurat în anul 1977, cu ocazia centenarului independenţei. Muzeul reuneşte dovezi reprezentative ale luptei pentru independenţa naţională, numeroasele exponate evidenţiază prin elemente de cultură materială şi spirituală locuirea teritoriului românesc din cele mai vechi timpuri.
Monumentul eroilor francezi
În 1922, republica franceză, prin misiunea compusă din mareşalul Foch, generalul Berthelot, generalul Petain, a conferit oraşului Giurgiu „Crucea de Război cu Palmete”. Ca semn al preţuirii relaţiilor romano-franceze, în apropierea parcului Alei a fost ridicat un monument în cinstea eroilor francezi care au luptat în primul război mondial în zona Giurgiu.
Statuia lui Vlad Ţepeş
Deschiderea ostilităţilor cu turcii în timpul domniei lui Vlad Ţepeş s-a datorat politicii imperiului otoman faţă de Ţara Românească: creşterea tributului, încercarea de a impune tributul de single, etc. Sultanul hotărăşte pedepsirea lui şi începe acţiunea care urma să aibă loc la Giurgiu, unde domnitorul era chemat sub pretextul unei neînţelegeri de hotar. Intuind acest vicleşug, Ţepeş îl ucide pe Hamza beg, trimisul sultanului, după care romanii cuceresc cetatea Giurgiului îmbrăcaţi în turci.
