Penitenciarul Galati este institutie publica cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Justitiei si face parte din institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala ale statului.
Activitatea Penitenciarului Galati se desfasoara in conformitate cu prevederile Constitutiei Romaniei, Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Pactului international cu privire la drepturile civile si politice, cu Recomandarile Consiliului Europei cu privire la tratamentul detinutilor, cu dispozitiile Legii nr. 293/2004 privind statutul functionarilor publici din Administratia Nationala a Penitenciarelor, cu modificarile si completarile ulterioare, ale Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor privative de libertate si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal si a actelor subsecvente de aplicare a acestei legi.
Penitenciarul Galati contribuie la apararea ordinii publice si a sigurantei nationale prin asigurarea pazei, escortarii, supravegherii, prin aplicarea regimului de detentie si organizarea de activitati de asistenta sociala si educatie destinata reinsertiei sociale a persoanelor private de libertate.
Prin functia educativa, unitatea penitenciara realizeaza reabilitarea persoanelor private de libertate, prin mentinerea si imbunatatirea conditiei individului pe tot traseul executional, in vederea incluziunii socio-profesionale in perioada postcondamnatorie.
Penitenciarul Galaţi este profilat pe detinerea in custodie a persoanelor private de libertate, barbati si femei, care executa sanctiunile privative de libertate in regimurile de maxima siguranta si inchis. Unitatea are in custodie si persoane arestate preventiv si asigura prezentatrea acestora si a persoanelor condamnate la organele de urmarire penala si instantele de judecata din judetele Galati si Braila.
Secţia Exterioară Şendreni a Penitenciarului Galaţi custodiază persoanele private de libertate clasificate în regim deschis.
Repere istorice
La începutul secolului al XIX-lea, problema reformelor penitenciarelor a început să preocupe curţile domneşti din cele două Principate Române. Aceasta s-a datorat şi faptului că, faţă de ţările Europei Occidentale, locurile de deţinere pentru executarea pedepselor de către cei condamnaţi la pedepse privative de libertate, erau mult rămase în urmă. Legea penală, căpătată de Moldova şi Ţara Românească pe la jumătatea secolului al XVII-lea şi care se mai aplica şi în secolul al XIX-lea, era depăşită, ea nu prevedea organizarea unor locuri de deţinere corespunzătoare şi cât de cât umane. Ca urmare a acestui fapt, ea a fost modificată în anul 1831 prin legea penală a Regulamentului Organic, făcându-se un pas înainte pentru îmbunătăţirea închisorilor din Principate.
Nevoi de ordin social, impuse de actul infracţional, au determinat factorul politico-administrativ local să ia măsuri de înfiinţare a unor aşezăminte penitenciare pentru persoane certate cu legea.
Ca urmare a acestui fapt, în anul 1862 se pune în aplicare „un nou regulament de funcţionare al închisorilor” ce s-a aplicat până în 1874, când a apărut „Legea asupra regimului închisorilor”. Cu ocazia intrării în vigoare a noii legi s-a dat o soluţionare a problemei sistemului de reţinere în penitenciar, adoptându-se sistemul de separare a deţinuţilor pe timpul nopţii, iar ziua, aceştia munceau în comun, aplicându-li-se regimul tăcerii. În oraşul de pe Dunăre, au funcţionat, până în anul 1897, două aşezăminte carcerale, respectiv arestul militar, cunoscut sub denumirea de garda pieţii şi arestul Curţii de Apel.
Lipsa separaţiunii în locurile de deţinere cât şi începuturile mişcării muncitoreşti din România, a grăbit construirea, unui nou penitenciar, care să reunească cele două aresturi (închisori) existente.
Urmare a acestei situaţii, în anul 1893, primăria oraşului Galaţi a cedat statului, respectiv Direcţiei Generale a Penitenciarelor, un loc din proprietatea comunei ce se afla pe strada Traian. În anul 1894 a început construcţia penitenciarului, construcţie ce a fost terminată în anul 1897, când deţinuţii din cele 2 aresturi au fost mutaţi în noua clădire. Arhitectura construcţiei a fost identică cu a Penitenciarului Craiova, ele construindu-se în acelaşi timp.
Penitenciarul Galaţi, încă de la construirea sa, a fost apreciat de politicienii vremii ca un penitenciar modern, însumând 350 de locuri de cazare dispuse pe 90 de camere de deţinere şi beneficiind de toate dependinţele necesare unei bune desfăşurări a activităţilor.
