- Carieră
- Contact
- Conducere
- Organizare
- Programe și strategii
- Rapoarte și studii
Monografia Penitenciarului Arad
Primele atestări referitoare la existenţa unui loc în care erau ţinuţi deţinuţii, sunt menţionate în „Analele Regatului Ungariei” consemnează că Gheorghe Doja, împreună cu cei 41 de căpitani ai săi, au fost închişi în Bastionul nr.1, sub denumirea de Bastion al Aradului.
La sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, ca urmare a revoltelor populaţiei româneşti, printr-un act normativ emis de împăratul Iosif al II-lea al Autro-Ungariei, „Dieta Scaunului de Mureş” dispune contruirea unor penitenciare provinciale cu caracter regional. Printre acestea este menţionat şi Aradul, însă nu există date prin care să se precizeze amplasamentul acestuia.
Se pare că închisoarea din Arad a funcţionat în clădirea Palatului de Justiţie. În acest sens, în Cartea Funciară, este precizat faptul că în luna august 1889 imobilul de pe Bulevardul Regina Elisabeta, nr. 38, aflat în proprietatea oraşului liber regal Arad, a fost transferat cu drept de proprietate, pe bază de donaţie, în patrimoniul Ministerului de Justiţie Regal Maghiar.
Tratatul de pace de la Trianon consemnează că Palatul de Justiţie, în edificiul căruia era şi închisoarea, trece în proprietatea Statului Român, în conformitate cu încheierea din 25 decembrie 1922.
Monografia oraşului Arad de la 1939 precizează că închisoarea oraşului Arad funcţiona la parterul dinspre partea dreaptă a Palatului de Justiţie, situat pe Bulevardul Regele Carol I, nr. 38, în fapt aceeaşi stradă cu Bulevardul Regina Elisabeta.
Decizia Ministerului de justiţie român, din 1963, precizează că toate penitenciarele au fost grupate în patru inspectorate, astfel încât Penitenciarul Arad a fost trecut la Inspectoratul de grad II, ca „penitenciar de temniţă grea”.
Penitenciarul din Arad a funcţionat în edificiul Palatului de Jutiţie până în anul 1964, cu statutul de închisoare preventivă când, printr-un ordin al Secretariatului General al Partidului Comunist Român, a fost mutat în incinta Şcolii Militare de Subofiţeri Gai.
În anul 1970 locaţia Penitenciarului Arad a fost stabilită pe strada Eftimie Murgu, în partea de NV a oraşului. Construit între anii 1970-1975, pe o structură improprie cazării deţinuţilor, sediul a necesitat numeroase investiţii şi reparaţii curente ori capitale.
Prin Decretul Secretariatului General al Partidului Comunist Român, în mai 1977, Penitenciarul Arad a fost desfiinţat împreună cu alte 27 penitenciare din ţară, fiind repus în funcţiune pe acelaşi amplasament, în anul 1983.
La sfârşitul lunii octombrie 1994 au demarat lucrările de construcţie a unei noi locaţii, pe str. 6 Vânători, şoseaua de acces către localitatea Curtici, demers finalizat în anul 2001.
În anul 2002, administraţia penitenciarului se mută în noul sediu, iar locaţia de pe strada Eftimie Murgu devine Secţie exterioară.
Printr-o Hotărâre de Guvern, în anul 2001 se înfiinţează Centrul de Formare şi Specializare a Ofiţerilor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor Arad, cu sediul în Palatul de Justiţie. Cu titlul experimental, centrul şi-a început activitatea din anul 1997 în baza unui Ordin al Ministrului Justiţiei.
Actualmente Penitenciarul Arad este considerat penitenciar de maximă siguranţă şi funcţionează pe o structură complexă.
