Toate-s vechi, și nouă toate…
Celebrarea celor 168 de ani de la nașterea unui simbol național nu poate trece, însă, asemeni unor clipe fără conținut și simbolistică, destinate, inevitabil, uitării. Simplul fapt al promovării poeziei în mediul carceral, zi de zi, ca modalitate de valorificare a emoției, dar și ca element esențial în antrenarea memoriei, a atenției și a imaginației, constituie dovada vie a încrederii în potențialul recuperativ general, prin uzitarea unei forme de artă accesibile oricui.
Indiferent de trecut sau viitor, nivel educațional sau statut social, poezia se traduce prin suflet și simțire, evocând fragmente de viață, regrete și dorințe, speranțe și strigăt. Poezia eminesciană pătrunde și inspiră, dincolo de gratii, fie prin volumele disponibile în bibliotecile penitenciarelor, fie prin utilizarea acestora ca material suport în desfășurarea diferitelor activități cu caracter educațional. Astfel, astăzi, 15 ianuarie, într-o zi comemorativă, persoanele custodiate în unitățile subordonate Administrației Naționale a Penitenciarelor au dat curs unor activități cu caracter specific: ateliere ocupaționale, activități în comunitate (susținerea unui recital poetic de către un grup de persoane condamnate din Penitenciarul Botoșani, la Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” – activitate cu tradiție, care îmbină atât creațiile eminesciene, cât și creații proprii cu titlu omagial ) concursuri de recitare, concursuri tematice cu tema „Viața și opera marelui poet Mihai Eminescu”, având și posibilitatea de a viziona, prin intermediul studiourilor TV cu circuit închis, filme documentare despre marele poet național.
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate…
