Versuri și rime, amalgam de emoții, temeri și… „Povești de iubire”
Rezumăm astfel, în câteva cuvinte, povestea unui triumf neașteptat, un triumf al simțirilor lăuntrice și al binelui prezumat a exista în fiecare dintre noi. Este povestea lui, a omului pe care îl căutăm, nu pentru a-l lăuda sau aclama pentru realizări pe care poate mulți le consideră atât de îndepărtate profesionistului declarat, dar mai ales pentru a evidenția că în spatele unor cifre de personal, funcții, organigrame și indicatori de performanță se află rațiune, perseverență, implicare și, mai ales, suflet!
Astăzi simțim și gândim în versuri, îndrăznim să combatem impresii și convingeri vide, stereotipii și tipare negative. Astăzi nu este vorba doar despre un „el”, ci despre toți angajații sistemului penitenciar care aleg să-și transpună „viața de dincolo de gratii”, în versuri, nimic de judecat sau blamat, ci din contră. Se spune că noi, oamenii care lucrăm cu oameni, trebuie să înțelegem sensibilitatea, empatia, nevoia și durerea mai mult decât ni le prezintă o definiție științifică, dar să nu cădem pradă extremelor compasiunii și legalității. În acest caz, atunci când „trăim cu prea mult suflet”…apare poezia. Creionăm cel de-al treilea portret de succes:
Iubire scrisă cu ochii minții și ai sufletului
Printre versuri și restricții – Valentin STANCIU – Penitenciarul Târgu-Jiu
