CONDIŢII DE DETENŢIE

    Extras din Legea 254/2013

   

    ART. 43

    Primirea persoanelor condamnate

    (1) Primirea în penitenciar a persoanelor condamnate se face oricând, pe baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate, după stabilirea identității acestora. Persoanele condamnate se depun în penitenciarul cel mai apropiat de locul în care acestea au fost arestate sau deținute, indiferent de profilarea penitenciarului, cu respectarea principiului separației pe sexe și pe vârste, respectiv majori sau minori.

    (2) Persoanele condamnate sunt primite de la organele de executare a mandatului de executare a pedepselor privative de libertate, în condițiile și cu documentele prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi, constituite într-un dosar.

    (3) Primirea persoanelor condamnate se face în spații special amenajate, femeile fiind separate de bărbați.

    (4) Îndată după primirea în penitenciar, persoana condamnată are dreptul de a încunoștința personal sau de a solicita administrației să încunoștințeze un membru al familiei sau o altă persoană desemnată de aceasta, despre penitenciarul în care se află.

    (5) Administrația penitenciarului are obligația de a aduce la cunoștința persoanei condamnate dispozițiile alin. (4), precum și de a consemna într-un proces-verbal modul în care s-a realizat încunoștințarea.

    (6) Dacă persoana condamnată nu este cetățean român, aceasta are și dreptul de a încunoștința sau de a solicita încunoștințarea misiunii diplomatice ori a oficiului consular al statului al cărui cetățean este sau, după caz, a unei organizații internaționale umanitare, dacă nu dorește să beneficieze de asistența autorităților din țara sa de origine ori a reprezentanței organizației internaționale competente, dacă este refugiat sau, din orice alt motiv, se află sub protecția unei astfel de organizații.

    (7) Măsurile ce se dispun la primirea în penitenciar a persoanelor condamnate sunt realizate în următoarea ordine:

    a) efectuarea percheziției corporale amănunțite;

    b) întocmirea unui inventar al bunurilor personale;

    c) efectuarea unui examen clinic general de către personalul de specialitate al penitenciarului, al cărui rezultat este consemnat în fișa medicală;

    d) prelevarea amprentelor, urmând ca aceste date să fie transmise și stocate pe suport hârtie în dosarul individual al persoanei condamnate și în format electronic în baza de date națională de comparare a amprentelor;

    e) fotografierea, în vederea operaționalizării documentelor de evidență;

    f) informarea persoanei condamnate cu privire la drepturile, obligațiile și interdicțiile persoanelor condamnate, precum și cu privire la recompensele care pot fi acordate, abateri și sancțiuni disciplinare care pot fi aplicate;

    g) intervievarea, în vederea stabilirii nevoilor imediate ale persoanei condamnate.

    (8) În cazul în care persoana condamnată nu vorbește sau nu înțelege limba română ori nu se poate exprima, administrația penitenciarului dispune măsurile necesare aducerii la cunoștință a informațiilor prevăzute la alin. (4), întocmindu-se un proces-verbal în acest sens.

    (9) În cazul cetățenilor români aparținând minorităților naționale, informarea prevăzută la alin. (4) se poate face în limba lor maternă.

    (10) În cazul în care persoana condamnată prezintă dizabilități, administrația penitenciarului dispune măsurile necesare executării, de către aceasta, a pedepsei, în condiții care să respecte demnitatea umană.

    ART. 44

    Perioada de carantină și observare

    (1) După primirea în penitenciar, persoanele condamnate se repartizează în secția de carantină și observare, pentru o perioadă de 21 de zile.

    (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) sunt cazate separat pe camere, în funcție de sex și vârstă, precum și de alte cerințe legale, de ordine interioară sau de siguranță.

    (3) În perioada de carantină și observare se desfășoară activități de evaluare și intervenție inițială, se efectuează examene medicale și se dispun măsuri de informare și documentare, sub pază și supraveghere, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

    ART. 45

    Transferarea persoanelor condamnate

    (1) Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii provizorii a regimului de executare, se dispune de către directorul penitenciarului, conform profilării penitenciarelor stabilite prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

    (2) Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

    (3) Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, dacă este necesară activității unui organ judiciar, se dispune, la solicitarea organului judiciar, de către directorul penitenciarului iar, în cazul persoanelor condamnate solicitate de mai multe organe judiciare în aceeași perioadă de timp, transferarea temporară se dispune de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

    (4) Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor dispune transferarea temporară în situația prevăzută la alin. (3), ținând cont de următoarele criterii:

    a) cauzele penale în care, pentru persoanele condamnate, au fost emise mandate de arestare preventivă;

    b) cauzele penale au prioritate față de cauzele civile;

    c) instanțele judecătorești au prioritate față de celelalte organe judiciare;

    d) gradul de jurisdicție a organului judiciar care instrumentează cauza;

    e) netransferarea ar afecta grav urmărirea penală sau judecata.

    (5) Cu ocazia primirii citației de către persoana condamnată în cadrul unei proceduri judiciare declanșate de aceasta, în măsura în care condamnatul contestă inițierea acestui demers judiciar, cererea condamnatului de nerecunoaștere sau de retragere a cererii urmează a fi transmisă de îndată, prin grija administrației penitenciarului, instanței sau parchetului învestit.

    (6) Transferarea deținuților în centrele de reținere și arestare preventivă ce funcționează în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, necesară activității organelor judiciare, se face cu aprobarea directorului penitenciarului și informarea judecătorului de supraveghere a privării de libertate. Perioada și motivele de transfer fac parte din adresa scrisă și semnată, după caz, de șefii Inspectoratului General al Poliției Române, inspectoratelor județene de poliție, directorul general al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București sau al Direcției Generale Anticorupție, avizată de procuror. La expirarea perioadei, deținutul este depus la penitenciarul de unde a fost transferat.

    (7) Dispozițiile art. 43 alin. (4) și (5) se aplică în mod corespunzător.

    (8) Este interzisă transferarea în penitenciare, pentru o perioadă mai mare de 10 zile, a persoanelor care execută măsura educativă a internării într-un centru educativ sau într-un centru de detenție. Dispozițiile art. 36 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.

    ART. 46

    Transportarea persoanelor condamnate

    (1) Transportarea persoanelor condamnate se realizează cu respectarea cerințelor de aerisire și iluminare, precum și a celor privind siguranța mijloacelor de transport, în condiții care să nu producă acestora suferințe fizice umilitoare.

    (2) Atunci când persoanele condamnate sunt transferate într-un penitenciar sau în alte locuri, acestea sunt expuse cât mai puțin privirii publice.

    (3) Cheltuielile de transport sunt suportate de administrația penitenciarului sau de autoritatea care organizează și răspunde pentru transportarea persoanelor condamnate.

    (4) Transportarea persoanelor condamnate de la un penitenciar la altul se face în baza unui grafic aprobat de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

    ART. 47

    Modul de executare a pedepselor privative de libertate de categoriile speciale de persoane condamnate

    (1) Femeile condamnate execută pedeapsa separat de bărbații condamnați.

    (2) Tinerii condamnați execută pedeapsa separat de condamnații cu vârsta mai mare de 21 de ani sau în locuri de deținere speciale.

    (3) Administrația Națională a Penitenciarelor dispune măsuri specifice pentru protecția sănătății fizice și psihice a persoanelor cu dizabilități.

    ART. 48

    Cazarea persoanelor condamnate

    (1) Administrația Națională a Penitenciarelor ia toate măsurile necesare pentru creșterea progresivă a numărului spațiilor de cazare individuală.

    (2) Reamenajarea spațiilor de deținere existente și construirea spațiilor de deținere noi se fac cu respectarea prevederilor alin. (1) și a recomandărilor internaționale, în special ale Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane ori Degradante.

    (3) Persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun.

    (4) Camerele de cazare și celelalte încăperi destinate persoanelor condamnate dispun de iluminat natural și de instalațiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător.

    (5) Normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiției.

    (6) Fiecărei persoane condamnate i se pune la dispoziție un pat și cazarmamentul stabilit prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

    (7) Condițiile de cazare în penitenciare-spital trebuie să respecte normele sanitare stabilite de Ministerul Sănătății.

    (8) În cazul în care capacitatea legală de cazare a penitenciarului este depășită, directorul acestuia are obligația de a informa directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor în vederea transferării persoanelor condamnate în alte penitenciare. Directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor stabilește dacă transferul se impune, cu precizarea penitenciarelor în care se transferă persoanele condamnate.

    ART. 49

    Ținuta persoanelor condamnate

    (1) Persoanele condamnate poartă ținută civilă decentă, indiferent de regimul de executare a pedepselor privative de libertate.

    (2) În cazul în care persoanele condamnate nu dispun de ținută civilă personală și nici de mijloace financiare suficiente, ținuta civilă se asigură gratuit de către administrația penitenciarului.

    (3) Normele de echipare și durata de folosință a ținutei asigurate de administrația penitenciarului sunt stabilite prin ordin al ministrului justiției.

    ART. 50

    Alimentația persoanelor condamnate

    (1) Administrația fiecărui penitenciar asigură condiții adecvate pentru prepararea, distribuirea și servirea hranei potrivit normelor de igienă a alimentației, în funcție de vârstă, starea de sănătate, natura muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de către persoana condamnată printr-o declarație pe propria răspundere.

    (2) Persoanele condamnate au acces la apă potabilă.

    (3) Normele minime obligatorii de hrană se stabilesc, după consultarea unor specialiști în nutriție, prin ordin al ministrului justiției.

    ART. 51

    Ascultarea persoanelor condamnate de către autorități ale statului

    (1) Ascultarea persoanelor condamnate în penitenciare se poate face de către reprezentanți ai structurilor Ministerului Afacerilor Interne, cu aprobarea sau în baza delegației semnate de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, ori, după caz, de către șefii structurilor din cadrul Poliției Române, Poliției de Frontieră Române, Direcției Generale Anticorupție, cu funcție de reprezentare până la nivel de șef birou.

    (2) Ascultarea persoanelor condamnate în incinta penitenciarului se poate face și de către:

    a) procuror, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe baza împuternicirii conducătorului instituției;

    b) senatori sau deputați ai Parlamentului României, cu împuternicire din partea comisiei din care fac parte;

    c) europarlamentari, cu împuternicire din partea comisiei din care fac parte;

    d) reprezentanții serviciilor de probațiune, în exercitarea atribuțiilor de serviciu;

    e) orice altă persoană abilitată prin lege, împuternicită de conducătorul instituției din care face parte;

    f) persoane care desfășoară activități liberale, care reprezintă autoritățile statului.

    (3) Identitatea și calitatea persoanelor prevăzute la alin. (1) și (2) se dovedesc cu actul de identitate și legitimația de serviciu.

    (4) Ascultarea persoanelor condamnate în situațiile prevăzute la alin. (1) și (2) se face în condiții de confidențialitate.

    (5) Prevederile art. 18 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător.

    ART. 52

    Documente privind decesul și afectarea gravă a sănătății și integrității corporale a persoanelor condamnate

    (1) În cazul decesului unei persoane condamnate, administrația penitenciarului înștiințează de îndată judecătorul de supraveghere a privării de libertate, parchetul și Administrația Națională a Penitenciarelor, familia persoanei decedate, o persoană apropiată acesteia sau, după caz, reprezentantul legal.

    (2) Efectuarea autopsiei medico-legale și eliberarea certificatului medical constatator al decesului sunt obligatorii.

    (3) Soțul/Soția sau o rudă până la gradul al IV-lea inclusiv ori o altă persoană desemnată de acestea are acces la dosarul individual, certificatul medical constatator al decesului și orice alt act privitor la decesul persoanei condamnate și poate obține, la cerere, contra cost, fotocopii ale acestora.

    (4) Înhumarea persoanei decedate este efectuată de către familie, rude sau alte persoane apropiate acesteia. În absența lor sau în caz de refuz, înhumarea persoanei decedate se face de către primăria din localitatea în a cărei rază teritorială se află penitenciarul.

    (5) În cazul prevăzut la alin. (4), în vederea înhumării, se înmânează certificatul medical constatator al decesului și certificatul de deces în original.

    (6) În cazul producerii decesului persoanei condamnate, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale survenite în timpul executării pedepsei privative de libertate, urmașii acesteia beneficiază de pensie de urmaș, potrivit legii.

    (7) În cazul în care persoanei condamnate i-a fost afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală, personalul medical are obligația de a întocmi un referat medical, de a consemna în fișa medicală cele constatate, precum și declarațiile persoanei condamnate în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune și de a anunța conducerea unității. Dispozițiile art. 72 alin. (4) și (5) se aplică în mod corespunzător.

    (8) În cazul prevăzut la alin. (7), administrația penitenciarului înștiințează, de îndată, judecătorul de supraveghere a privării de libertate, parchetul și Administrația Națională a Penitenciarelor, familia persoanei condamnate, o persoană apropiată acesteia sau, după caz, reprezentantul legal.

    (9) Administrația penitenciarului are obligația de a înștiința, de îndată, familia persoanei condamnate sau o persoană apropiată acesteia, atunci când persoanei condamnate i-a fost afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală sau este transferată într-o instituție medicală pentru tratarea unei boli psihice. Înștiințarea se face cu acordul persoanei condamnate, dacă acesta poate fi exprimat.

    ART. 53

    Punerea în libertate

    (1) Punerea în libertate se dispune, de îndată, la expirarea duratei pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus liberarea condiționată, precum și la orice altă dată hotărâtă de organele judiciare competente, în situațiile anume prevăzute de lege, cu precizarea în registrul de evidență a executării punerii în libertate, prin indicarea datei și orei de ieșire din penitenciar. Administrația penitenciarului comunică punerea în libertate organului judiciar care a dispus măsura și, dacă este cazul, celui care controlează executarea măsurilor de supraveghere și obligațiilor dispuse potrivit Codului penal.

    (2) Administrația penitenciarului are obligația de a comunica persoanei vătămate punerea în libertate a deținutului la data executării în întregime a pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 404 alin. (6) din Codul de procedură penală, la datele de contact furnizate de persoana vătămată în cursul procesului penal și transmise distinct de instanța de executare odată cu transmiterea hotărârii de condamnare și a mandatului de executare. În cazul în care punerea în libertate a făptuitorului are loc înainte de împlinirea termenului de executare a pedepsei sau a măsurilor preventive privative de libertate, informarea părții vătămate o realizează organul judiciar care a dispus liberarea, sau după caz, instanța de executare. În cazul permisiunii de ieșire din penitenciar, al desfășurării activităților de către deținuții din regim deschis, care se deplasează neînsoțit în exteriorul locului de deținere, precum și în situația producerii unei evadări, informarea părții vătămate o realizează organul de poliție sesizat de către administrația locului de deținere.

    (3) La punerea în libertate, persoanei condamnate i se efectuează un examen clinic general, rezultatul examenului înscriindu-se în fișa medicală a persoanei condamnate, i se restituie bunurile și actele personale și îi sunt prelevate probe biologice, în condițiile legii, în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul național de date genetice judiciare.

    (4) În situația în care persoanele condamnate nu dispun de mijloace bănești la punerea în libertate și au domiciliul sau reședința în România, Administrația Națională a Penitenciarelor va asigura acestora contravaloarea transportului până la domiciliu sau reședință, la nivelul tarifelor practicate de Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A.

    ART. 54

    Refuzul de hrană

    (1) În situația în care o persoană condamnată intenționează să refuze hrana, anunță verbal sau în scris agentul supraveghetor și înaintează acestuia eventuale cereri scrise cu privire la motivele refuzului de hrană.

    (2) În cazul în care există indicii că persoana condamnată nu se alimentează, însă aceasta nu anunță verbal sau în scris că refuză hrana, agentul supraveghetor va constata din oficiu această situație.

    (3) Despre aspectele prevăzute la alin. (1) sau (2), agentul supraveghetor înștiințează de îndată șeful secției de deținere, care ascultă persoana condamnată și ia măsurile care se impun, dacă aspectele invocate intră în aria sa de competență. În cazul în care persoana condamnată își menține hotărârea de a refuza hrana, șeful secției informează directorul și medicul penitenciarului.

    (4) Dacă persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate în regimul închis sau de maximă siguranță, șeful secției dispune cazarea acesteia la infirmerie ori într-o altă cameră de deținere, singură sau împreună cu alte persoane aflate în procedura prevăzută de prezentul articol, în vederea supravegherii atente și monitorizării medicale, fără a avea asupra sa produse alimentare și din tutun.

    (5) Dacă persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate în regimul semideschis sau deschis, șeful secției dispune cazarea acesteia la infirmerie, în vederea supravegherii atente și monitorizării medicale, fără a avea asupra sa produse alimentare și din tutun.

    (6) Dacă persoana condamnată cazată în condițiile alin. (4) și (5) refuză să primească 3 mese consecutive, șeful secției sesizează directorul penitenciarului.

    (7) Directorul penitenciarului ascultă persoana condamnată și înștiințează judecătorul de supraveghere a privării de libertate, dacă aceasta își menține hotărârea, cu precizarea motivelor refuzului de hrană. Din momentul înștiințării judecătorului de supraveghere a privării de libertate, se consideră că persoana condamnată se află în refuz de hrană.

    (8) Dacă aspectele sesizate de persoana condamnată vizează aspecte în legătură cu dispozițiile art. 39, 40, 56 și 104, judecătorul de supraveghere a privării de libertate are obligația de a asculta persoana condamnată, urmând a soluționa, prin încheiere, aspectele sesizate.

    (9) Dacă aspectele sesizate de persoana condamnată nu vizează aspecte în legătură cu dispozițiile art. 39, 40, 56 și 104, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate asculta persoana condamnată.

    (10) În urma ascultării, dacă persoana condamnată își menține refuzul de hrană, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate face propuneri directorului penitenciarului.

    (11) În cazurile prevăzute la alin. (3), (7) - (9), dacă persoana condamnată refuză să dea declarație, se consemnează despre acest lucru într-un proces-verbal.

    (12) Administrația penitenciarului are obligația de a transfera temporar persoana aflată în refuz de hrană într-o instituție medicală din rețeaua medicală a Ministerului Sănătății și de a înștiința familia persoanei condamnate sau o persoană apropiată acesteia, în cazul în care persoanei condamnate îi este afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală din cauza refuzului de a se alimenta.

    (13) Dacă persoana condamnată declară în fața judecătorului de supraveghere a privării de libertate că renunță la refuzul de hrană, este încunoștințat directorul penitenciarului.

    ART. 55

    Încetarea refuzului de hrană

    Încetarea refuzului de hrană a persoanei condamnate are loc în următoarele situații:

    a) declarație scrisă sau verbală;

    b) acceptarea hranei, care este oferită zilnic, la orele fixate, de administrația penitenciarului;

    c) constatarea faptului că s-a alimentat, în mod direct ori pe baza investigațiilor sau determinărilor clinice de specialitate.

Penitenciarul Gherla
Astăzi (23/03/2017) sunt: 888 persoane private de libertate

Newsletter

Chestionare

Petitii online