Istoric

O revistă de știință penitenciară apărea în România încă din 1912, în paginile ei regăsindu-se nume de prestigiu ale științei penale și penitenciare din țară și din străinătate.
Pe parcursul anilor au fost publicate articole din domeniile:
• studii comparate;
• drept penal;
• doctrină;
• jurisprudență;
• sociologie;
• criminologie;
• penologie;
• legislație penitenciară;
• statistică;
• psihiatrie;
• patologie și psihologie criminală.
„Pe măsura amplificării fenomenului infracțional și a cerințelor tot mai complexe ale represiunii penale, apare și nevoia unui organ de presă care să analizeze științific această problematică și să sugereze autorităților competente soluții de prevenire și combatere a infracțiunilor.” [1]
Din această necesitate s-a născut și a stat la dispoziția celor interesați, în perioada anilor 1912-1916, Revista penitenciară și de drept penal, tipărită o dată la două luni, la Tipografia Ziarului „Curierul Judiciar”.
„A fost decizia unui grup de înalți funcționari ai Direcției Generale a Închisorilor (DGI) din Romania de a înființa o revistă pe teme penitenciare, pentru a avea un „organ de dezbateri și de publicitate” și a determina o reformare a închisorilor. Lor li se vor alătura și unii magistrați și avocați.
Apărută în ianuarie 1912, Revista este văzută de inițiatorii săi ca „un ce necesar magistraților”, orientat spre „propagarea noilor idei ce domnesc în dreptul penal”, „pentru a deschide un orizont mai larg discuțiunilor de specialitate”, „pentru a organiza voințele și energiile risipite”, o revistă specială, consacrată dreptului penal.
Alexandru Farra, director general al DGI și director al Revistei, solicită girul științific al profesorilor de la Catedra de Procedură penală a Facultății de Drept din Universitatea București, prof. dr. Ioan Tanoviceanu și prof. dr. Ioan Visoiu-Cornățeanu (ambii, doctori în drept la Paris, Sorbona), care vor funcționa, unul ca redactor-șef, celălalt ca secretar general de redacție”.
În anul 1916, Revista își încetează prima perioadă de apariție, odată cu intrarea României în război.
Directia Generală a Închisorilor reia în septembrie 1919 apariția unicei reviste de drept penal românești sub titulatura restrânsă de Revista penitenciară, cu periodicitate lunară.
Într-un apel publicat în Revistă, în decembrie 1919 se reafirmă țelul revistei:
„Revista penitenciară este o tribună penală, deschisă oricărui magistrat, avocat, om de drept pentru a-și expune liber vederile, relativ la chestiuni penale și penitenciare, spre a fi dezbătute și dezlegate”.
În iunie 1921 începe să funcționeze Cercul de studii penale, iar în ianuarie 1922, acesta începând să editeze Revista penală, despre care în publicația omonimă, Rivista penale, din patria dreptului penal (Italia), se scriau aceste elogioase cuvinte în iulie 1922:
„După înfățișare, format, distribuția materiei nu s’ar putea spune decât că e la fel (gemella) cu a noastră […]Transmitem cordiale felicitări și cele mai bune auspicii distinșilor colegi români pentru simpatica și importanta lor revistă și pentru noul lor codice.”
O serie de reputați profesori italieni și francezi sunt de acord să fie colaboratori ai Revistei penale, trimițând scrisori de aderare și de colaborare.
În 1927, se ia decizia atât la nivelul Ministerului Justiției, cât și la nivelul Cercului de studii penale ca Revista penitenciară (1919) și Revista penală (1922) să fuzioneze în Revista de drept penal și știință penitenciară, revenindu-se la situația dintre anii 1912 și 1916, când exista o unică revistă de drept penal. Revista a fost tipărită la Tipografia și legătoria Închisorii centrale „Văcărești”.
Revista își sistează apariția în anul 1943, în toiul celei mai devastatoare conflagrații mondiale.” [1]
„Publicația reapare în 1970, sub denumirea Buletinul penitenciarelor, care s-a impus ca singurul mod de abordare a problematicii pe baza unor cercetări științifice. Din păcate, legile, uneori de neînțeles, de „secretizare” a muncii de penitenciare au determinat o cenzurare excesivă a problematicii abordate, iar în același timp, au limitat accesul la această publicație unor persoane profund interesate de această problematică”. [2]
O dată cu schimbarea regimului comunist, apare în 1990, o serie nouă a Revistei de știință penitenciară, care își propune să atragă o participare largă la dezbaterea aspectelor privind aplicarea pedepselor, axându-se pe un interes social mai general, nu doar din perspectiva strictă a organelor administrative specializate. Deși la început revista a avut un caracter pragmatic, pentru a folosi în primul rând practicienilor, s-au încurajat cercetările fundamentale asupra fenomenului penitenciar, studiile și documentațiile de natură a sprijini eficiența activității de aplicare a pedepsei cu închisoarea.
Din anul 2002 Revista Administrației Penitenciare din România se publică de patru ori pe an, cuprinzând puncte de vedere asupra politicilor, programelor și practicilor existente în administrația sistemului penitenciar. Se regăsesc articole redactate atât de personal, cât și de cercetători și practicieni în domeniu.
După mai bine de patru ani, în anul 2009, Revista penitenciarelor își reia apariția, abordând tema penitenciarelor și dintr-un alt unghi, acela al societății, a felului în care ceilalți văd lucrătorii de penitenciare, publicarea oprindu-se în anul 2012.

Surse bibliografice:
[1] http://www.arsp.ro/reviste/revista-de-drept-penal/istoric/
[2] ”Revista de știință penitenciară”, Nr. 1-2, 1990

Acest site foloseste cookies. Navigand in continuare va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii